Comunismul n-a murit

Cred că au trecut doi ani de când am scris prima dată despre un disident chinez, pe numele său Hu Jia, care a primit, din partea Parlamentului European, premiul Saharov pentru libertatea de gândire. Premiul i-a fost înmânat, în 2008, soției sale, care se afla în arest la domiciliu, Hu Jia fiind, la momentul respectiv, în închisoarea municipală din Beijing. El era - căci mărturisesc că nu mai cunosc, la momentul de față, situația sa exactă - prizonier politic pentru faptul că susținea drepturile omului. Atât! Drepturile omului. Un act de curaj pentru o menajerie de comuniști chinezi, nu-i așa?!?
Marți seară, Victor Ponta a urcat pe scena Casei de Cultură din Constanța, alături de Radu Mazăre, având la el o șapcă model chinezesc. De lider comunist chinez. Cu alte cuvinte, unde-s doi, puterea crește. N-o fi fost suficient în PSD un admirator al lui Fidel Castro. Era nevoie și de unul care să aminetască de China. Doar un Mao Zedong lipsea în România pentru a ne desăvârși complexele de stat periferic, cu greu integrat în Uniunea Europeană.
De fapt, știți ce? Avem nevoie de un Ceaușescu reîncarnat. Nu, serios! De un sistem dictatorial, de teroare, de întuneric și mâncare pe cartelă. Să ne reîntoarcem la Elcrom, să-l butonăm aiurea și degeaba, pentru că și-așa prindem doar un canal, vreo două ore pe zi. Copii!!! Veniți repede! Da’ repede de tot: încep desenele cu lupul și iepurașul, cu celebra lor replică "No zaieț, pagadi!". Cum? N-aveți gumă de mestecat din aia care se sfărâmă atunci când o mesteci? Cum? Ești nebun? Vrei telefon fix, o Dacie? Dar pentru mașină vei aștepta șase ani.
Aici Radio Europa Liberă. Stați cu urechile lipite de radio. Cu sufletul mic, mic de tot, în batistă. Și, mai ales, nu plângeți! Da, comuniștii au bătut-o pe Monica Lovinescu, în curtea casei sale din Paris. Da, am mai spus-o. Și da, ca ea sunt mulți.
Poate vă era dor…
Cum este posibil ca niște oameni care n-au mai mult de 40 de ani să admire - și, mai grav, să-și manifeste public această admirație, că poate atitudinea lor va fi copiată, doar proști sunt destui - două sisteme totalitare de genul celui din Cuba și al celui din China? Cum e posibil să te urinezi pe toate principiile democrației - așa cum se târăște ea într-un stat cum e România, cu disfuncții și paradoxuri dureroase - și să aplauzi, cu vădit entuziasm, un tandem Mazăre-Ponta, doi social-democrați costumați în lideri comuniști? Îmi place să cred că în momente de genul acesta inspirația lui Iliescu în ceea ce privește poreclele… demnilor săi urmași ar fi binevenită. Ar mai detensiona, poate, "vâna" revoluționarilor, ar mai scădea puțin din cotele paroxistice la care a ajuns penibilul. Departe de mine, totuși, gândul de a-l fi admirat vreodată pe Iliescu…
Ceea ce mi se pare, însă, jenant, este că un Ponta instalat la cârma celui mai mare partid de opoziție din România, în urmă cu doar câteva luni, se ridică pentru a condamna un Guvern vinovat de a nu fi gestionat adecvat o criză care ne înghite având doar… o șapcă în mâini. Pe care o poartă preț de câteva minute ostentativ și contestatar… Cu argumentele… mai slăbuț.
Atâta vreme cât ne vom întoarce în genunchi la modelele dictatoriale în care frica este unul dintre cuvintele de ordine și care oamenii sfârșesc în celule cu igrasie, scârbiți, schingiuiți, torturați până în cele mai adânci colțuri ale memoriei și ale sufletului n-are rost să vorbim despre așa numiții revoluționari ai social-democrației actuale.
Soția lui Hu Jia declara, pornind de la soarta activiștilor pentru drepturile omului, printre care se număra și soțul său, că "uneori prețul care trebuie plătit este foarte, foarte mare". Spre ce ne îndreptăm dacă Ponta se îndreaptă spre China? Dar dacă Mazăre se îndreaptă spre Cuba?
Comunismul n-a murit… Ce păcat!