Copilul cu milioane de moașe

Tragedia unei copile din Piatra Neamț de 11 ani, care a rămas însărcinată în urma unui viol, a devenit problemă națională. Duce sau nu sarcina până la capăt? De la ginecologi și neonatologi, de la psihologi și psihiatri de la Protecția Copilului până la oameni de rând, toți își dau cu părerea. Naște sau nu? S-au făcut comisii: una la Piatra Neamț, alta la Iași, fiecare dând o decizie diferită. Fiecare își susține părerea mai mult sau mai puțin argumentată, vorbind pe lege sau pe morala creștină. Nu există român care să nu fi comentat pe marginea acestui subiect, care a întrecut isteria Elodia.
Apele păreau că s-au liniștit în momentul în care o persoană s-a oferit să ajute familia să meargă cu fetița în Marea Britanie pentru întreruperea sarcinii.
Dar autoritățile nu s-au lăsat intimidate și au luat taurul de coarne, dând de înțeles că decizia le aparține. Și au mai făcut o comisie. O zi copilul se va naște - decid specialiștii, alta nu. O zi întreruperea de sarcină se face în Anglia, apoi aflăm că lucrul este posibil și la noi în țară.
Personal consider că orice decizie s-ar lua este una nefericită. Copilul abuzat rămâne abuzat, indiferent dacă va naște sau nu.
Problemele nu se rezolvă cu modificarea legii avortului, respectiv dacă întreruperea de sarcină se poate face după 14 săptămâni. Problemele sunt acolo, în satul copilei, în mediul de unde provine, acolo unde educația sexuală nu există, unde părintele nu-și dă seama că fetița este însărcinată și doar o durere de burtă pune diagnosticul de sarcină avansată. Problema este în mediul rural, acolo unde medicul trece mai rar decât poștașul, acolo unde neasigurații mor cu zile pentru că nu-și permit să-și cumpere un antibiotic sau să meargă la un control de rutină. Problema este acolo unde comunitatea nu se mai implică, nici când e vorba de o sarcină, dar nici când doi vecini sau frați își dispută problemele legate de pământ cu toporul în mână. Problema este acolo unde asistenții de la Protecția Copilului nu pătrund, că și așa e o luptă pierdută. Să nu-l uităm și pe preot, cel care ar fi trebuit să aibă o autoritate asupra acestor familii. Care nu mai reprezintă demult o voce în lumea satului.
Nu puține femei de etnie romă nasc înainte de a deveni majore. Este un obicei care nu va putea fi schimbat decât printr-o educație susținută. Pentru că nu este un caz singular. Zeci de copii aduc pe lume copii, iar autoritățile se sesizează doar atunci când e fata vreunei familii înstărite de etnie romă. Romii de rând sunt lăsați să trăiască, mai departe, în negura neștiinței. Autoritățile își aduc aminte de ei o dată la patru ani, când le cer votul. Atunci se mai eliberează câteva acte de identitate, se mai dau câțiva bănuți și ceva alimente, după care sunt lăsați să se întoarcă în Evul Mediu.