Intelectual pe bani

A trecut de mult vremea în care a fi student era ceva cu totul special, deoarece reprezenta prima reușită în viață pentru cel ajuns la majorat, dar și o mândrie pentru părinți. Acum, a fi intelectual a devenit o modă. Și cum moda cere bani, așa se întâmplă și cu statutul de student. Nu mai contează ce ai în bibilică, dacă te ține cardul, devii automat intelectual pe bani. De ceva timp mă frământă o problemă și simt pe propria piele ce înseamnă să fii părinte de viitor student.
Trebuie să recunosc că am evitat să-mi impun propria convingere pen-tru a-i influența viitorul și am decis că este mai bine să-l las să-și aleagă singur meseria pe care o dorește.
Deși avea mai multe posibilități, și-a ales încă din liceu opțiunea: Academia Navală "Mircea cel Bătrân".
M-am bucurat atunci, deși știam că sunt foarte puține locuri, deoarece consideram că este o instituție de stat cu prestigiu. Mi-am spus că cel mai bun trebuie să câștige, restul să se ducă la privat.
Totuși, zilele acestea, mi-am dat seama că m-am înșelat amarnic. Și ca mine au pățit și alți părinți.
Bănuiam de mai mult timp că ceva este în neregulă, dar am zis că, poate, este doar o impresie greșită. Mai exact, după ce am investit, timp de un an de zile, bani în tot felul de meditații, am aflat că, deși este o instituție universitară de stat, din acest an, nu se mai dă niciun examen de admitere, singurul criteriu fiind media de la bacalaureat.
Nu consider banii pierduți, pentru că îmi place să cred că am investit în inteligența copilului meu. Un alt lucru este cel care mă nemulțumește, și anume faptul că, deși este instituție de stat, la Marină Civilă nu există absolut niciun loc fără taxă. Ceea ce nu mi se pare corect. Asta ca să nu mai spun despre taxa anuală, care este un fel de "om trăi și om vedea", pentru că nu am aflat prețul studenției (2.800 de lei pe an) decât atunci când fiul meu și-a depus dosarul. Și i-a fost comunicat doar verbal, fără să fie afișat undeva.
În aceste împrejurări, am realizat că, la noi, din păcate, majoritatea universităților de stat tind să meargă pe ideea de comerț din care să obțină musai un profit.
Și încă ceva: dacă tot este vorba de comerț, nu există și ceva de genul Oficiului pentru Protecția Consumatorului care să-i oblige să afișeze prețul la "marfă"? Poate ne răspunde cineva, poate ministrul învățământului, asta, bineînțeles, după ce se va sfătui cu partidul, ca nu cumva să deranjeze pe cine nu trebuie.