Mihaela, dhragostea mea…

Orologiul bate nouă ceasuri fix. Ștampilele cad mute, înecate-n tuș.
"Dhragă Mihaela, iubita mea nevastă, eu sunt Mihrcea-l tău.
Și-aș vhrea în casă.
Votul nosthru fuse chrunt de astă dată. Am țopăit degeaba, exact ca și o fată, m-am bucurhat ca-un phrost, acum cinci vohrbe late nu-și au niciun hrost.
Mahrele partid, celebhra alianță, cu Hhrebenciuc în fhrunte, cu Antonescu-n coastă.
Plânge dispehrată, țipă și suspină, am piehrdut cu toții. Iar eu n-am nicio vină.
Dahr deschidă poahrta, scumpă Mihaela. Să știi că hregret. Mama soachră-i bine? O pup cu hrespect.
Eu chred cu tăhrie, dhragă Mihaela, că aș fi câștigat, de aș fi stat în casă și te-aș fi ascultat.
Dahr deschide ușa, nu mă ține afahră
Vântu mă bate-ntrhuna, Patrhiciu mă-nconjoahră,
Îl văd pe Voiculescu, cu al lui Ciutac, supărați pe mine, pe-un simplu phrostănac…"
Gătită, Mihaela, atunci la poartă sare, și trage de zăvor, se-ncuie și mai tare.
"Ce spui tu, Mircică, ai vrea să intri-n casă? Poate-oi vrea acuma, să te pun la masă. Să-nfuleci la plăcinte, de mama pregătite, care se și visa săraca, soacră de președinte.
Să știi și tu, Geonele, că nu e de glumit. Când am plecat de-acasă, eu ți-am spus cinstit: "De nu oi fi eu prima doamnă, să stau la Palat, tu să nu mai calci la Mihaela-n pat. Și-n loc de Cotroceni, așa cum mi-ai promis, ai țopăit pe scenă ca un păcălici.
Dacă tu ești Mircea, cel ce îl iubesc, te întorci de-ndată, la sediu-n Kiseleff.
Nu știu cum vei face, cum vei acționa, dar s-aud la știri că nu vei renunța.
Să-l convingi pe Hrebe, să vorbești cu Crin să contești cumva votul din scrutin. Să te văd, Mircică, cum te-ntorci acasă, să-mi predai ștampila și votul tău pe masă. Să mai faci alegeri, ori de câte ori, să fii tu șef de stat, măcar până în zori.
Văzând că nu îi merge, să se întoarcă acasă, la a lui nevastă,
Mircea pleacă-n Lexus, fără girofar, la Băse la sediu, chiar în Modrogan.
"Domnule Băsescu, eu chred cu tărie, să ne confhruntăm din nou, nu-i mahre șmecherie. Oastea mea faimoasă, cu Vanghelii mii, cu Ophrișan și Nica, eu te aștept să vii".
Mircea se întoarce, la el la partid, și cu-ai lui ostași, se pun pe citit. Procentele se-adună, se scad și se-nmulțesc, însă la final, tot nu reușesc. În cameră dă buzna, chiar domnul Hrebenciuc, țipând dintr-un rărunchi: Ori ăștia au furat, ori Mircea-i prostănac!