Prostia politicienilor

Strategiile pesediste și peneliste de campanie au mizat, în primul rând, pe prostia oamenilor. De aceea au dus la eșec, cu toate proptelele și sprijinul primit. În ciuda tuturor denigrărilor pe care în ultimii ani le auzim mereu la adresa poporului român, cu tenta aceea autoironică și autocritică ce ascunde și o paradoxală auto-admirație, nu te poți baza pe acest element când construiești o modalitate de a te adresa electoratului. Nu ține la nesfârșit. Înțelepciunea aceea profundă, care stă adânc îngropată și tăcută în ființa românească, găsește căi de a se manifesta în cele mai "incomode" momente.
Să manipulezi ani de zile cu ajutorul televiziunilor, mai pe față sau mai subtil; să-l demonizezi pe președintele țării pe motiv că ar fi "dictator" și că ar perpetua "scandalurile", când noi avem o țară așa de liniștită și fără probleme încât am putea să trăim într-o liniște de mormânt; să practici șantajul emoțional cu fuga în Brazilia asupra babelor mâncătoare de pomană măzăristă; să contești alegerile pe baza unui exit-poll care se încadrează în marja de eroare; să faci miting electoral din ziua națională; să construiești o majoritate în care-și găsesc locul toate personajele odioase și să o proclami ca salvatoare a neamului punându-i un neamț controversat în vârf; să te dai liberal și să te pupi pe obraji cu Nicușor Constantinescu - toate acestea sunt inepții pe care, oricât de insistent ai încerca să le bagi pe gâtul poporului, majoritatea le regurgitează în ziua votului.
Asta este problema politicianului român. Că-i ia pe ceilalți români de proști. Și, făcând tot posibilul să se coboare până acolo unde crede el că se află nivelul poporului, ca să-i vorbească pe limba lui și să-l convingă cu argumente fără nicio consistență, se trezește el însuși prizonier al unor limite între care se manifestă prostește.
Geoană însuși în postura de candidat este o insultă pentru inteligența românilor. Iar ultimul act, acela al proclamării victoriei pe care pesediștii importanți o știau pierdută, l-a ridiculizat pe acest om în ultimul hal, dacă era loc de mai rău. Mie mi-a fost milă de Geoană, mai ales când își invoca soția, mama și tatăl mort, și cred că o făcea cu bună credință, înșelat mișelește de rozaliul care face cărțile în partid. El chiar credea că va fi președinte pentru că așa-i spusese Hre-benciuc. Și se bucura, și țopăia!
Nu știu cum a avut tupeul să mai apară ieri în public, cu declarația privitoare la contestarea alegerilor. Un alt act gratuit, prostesc, care nu poate avea ca rezultat decât indignarea celor 50,33 % dintre români, ale căror voturi sunt puse sub semnul întrebării numai pentru că nu sunt în dreptul candidatului PSD. În perspectiva alegerilor anticipate, contestarea deciziei majorității, pe baza unor argumente deloc consistente, nu poate fi decât o mare gafă, cu urmări grave pentru aceia care o fac. Ceea ce poate fi foarte bine pentru limpezirea apelor, în sensul definirii unei majorități reale și acreditate electoral în politica românească.