Statuia lui "Pavel"

Să vă spun cum traduc eu expresia "capul la cutie", pe care Mazăre a emis-o pentru a defini traseul său politic din momentul în care Băsescu a fost reales. Ei au fost foarte siguri de izbânda lui Mircea Geoană, caz în care toate problemele le-ar fi fost automat rezolvate. De-aia au și investit atâta muncă și atâtea fonduri - publice și private (acestea din urmă, provenite tot din cele publice, după modelul pe care ziarul nostru l-a explicat în repetate rânduri) - într-o campanie negativă, gândită exact după modelul care, în cazul lor, în cazul Constanței, dă rezultate în mod tradițional.
Și, chiar dacă l-au atacat pe Băsescu pe toate gardurile, chiar dacă însuși primarul sambagiu s-a pus în alternativă cu președintele marinar - ori eu, ori el -, pesediștii de la malul mării au trăit surpriza de a fi respinși de un electorat pe care îl considerau captiv. Nicio secundă nu le-a trecut prin minte că varianta cu Mazăre în Brazilia și-ar putea cere împlinirea. Poate că Mazăre ar zbura într-acolo - dacă ar avea pe unde să iasă, cum hăhăia Băsescu în campanie - și nu s-ar mai întoarce, dar în povestea de la Constanța nu este vorba doar de el. Clanul măzărist nu ar renunța la stăpânirea acestor ținuturi pentru că deja sunt proprietari sau au interese pe o suprafață mult prea mare și au clădit pentru ei o instituție cu ramificații în toate domeniile, pe care nu o pot abandona.
Le rămân două lucruri de făcut:
Unul dintre ele ar fi să-și întindă antene - și aflăm că deja au început - către diverse personaje din partidul prezidențial care le-ar putea fi favorabile într-o încercare de reconciliere ce ar avea la bază cointeresarea consistentă a celor ce s-ar preta la așa ceva. Să vedem cine vor fi oamenii de legătură (vom afla sau vom deduce) și dacă președintele reales va mai tolera această caracatiță de la Constanța.
Al doilea ar fi o continuare a acțiunilor subterane prin care multe dintre dosarele clanului Mazăre au primit "Neînceperea Urmăririi Penale". Poate că unii dintre cei care au pus umărul la deturnarea dosarelor măzăriste de pe drumul drept al justiției ar binemerita de la clan statuie în fața sediului administrativ al Primăriei sau în fața vilei de vizavi de Melody. Statuia binefăcătorului necunoscut, statuia lui… Pavel, de exemplu (zic și eu un nume, la întâmplare). Iar în acest prinos de recunoștință s-ar putea regăsi și urmașii acestui binefăcător, cei care chiar și în prezent se arată dispuși să încerce a apleca balanța și a înmuia rigiditatea sabiei pe care justiția o flutură în procesul terenurilor retrocedate. Cursul dosarului ne va arăta în ce măsură vor reuși.
Iată de ce această etapă reclamă imperios "capul la cutie". Spre deosebire de etapa anterioară, când predominau sacourile țipătoare, de papagal, glasul ridicat, tonul mahalagesc, show-urile de orice fel, vom vedea un Mazăre mult mai umil, mai tăcut, mai cuminte, mai sobru, mai pastelat, încercând să arate și în felul acesta că regretă excesele de până acum și că este dispus să abjure. Să vedem pe cine va păcăli.