Decizia înființării unui post de director administrativ, luată în derâdere: "Alte funcții pentru clientela politică?"

„Propun instituirea funcției de director administrativ în noua lege a Educației, care să fie o punte între școală și autoritatea locală. Trebuie să sprijine bunul mers al personalului didactic și nedidactic, să fie legătura cu comunitatea locală”, adăugând că acest director ar trebui „să aibă competențe în științe economice și ale administrației economice, iar prin programe ca PNRR și CRED vom putea finanța dezvoltarea lor”, a mai spus ministrul Sorin Cîmpeanu.

El a explicat motivul pentru care propune înființarea funcției de director administrativ în unitățile de învățământ: „Un director poate fi excepțional, dar în același timp nu poate gestiona sau citi un buget. Sau dacă va fi căutat să rezolve o problemă administrativă, directorul poate să predea la ore. Directorii trebuie să fie lăsați să se ocupe de ceea ce trebuie să se ocupe”.

„Ministerul Educației să-și schimbe numele în MISTERUL EDUCAȚIEI”

Evident că primele reacții ale celor din sistemul de învățământ au fost de genul „Nu mai au funcții pentru pilele lor!!! Trebuie înființate să mulțumească toată camarila!!!” sau „Alte funcții pentru clientela politică. Pentru cei care lucrează direct cu elevii nu sunt niciodată bani nici pentru plata drepturilor legale, dar sunt bani pentru crearea de posturi noi, plătite net superior comparativ cu cei care se luptă cu problemele școlii. Prea multe avantaje pentru clientela politică. De aceea au ajuns unii directori să se poarte în școli ca pe moșia proprie, lovind inclusiv elevii. Directorii au deja salarii mult prea mari comparativ cu profesorii care lucrează direct cu elevii. Plus gradațiile de merit și alte avantaje. Atât timp cât în școli există deja administratori de patrimoniu, nu este necesar niciun director administrativ”.

Mai trist este că lumea s-a săturat de schimbări pe bandă, motiv pentru care susțin: „Așteptăm săptămâna viitoare o altă idee! De s-ar limita la una pe săptămână! Chiar îmi este teamă de noutăți!”.

Altcineva, luând în derâdere vestea, consideră că „Pe lângă cei doi directori propuși ar merge un director în relația cu părinții, un director care să se ocupe de sănătatea elevilor, un director care să se ocupe de presă, un director să se ocupe de personalul nedidactic și fiecare partid să aibă câte un director în școală. Oare ajung?”.

În aceeași notă, un alt comentariu vine de la un profesor care se consideră depășit de situație: „Puteți pune și o sută de directori că nu aici e rezolvarea... La ce o fi bun că doar la o scurtă plimbare prin școală identifici lipsurile care sunt foarte numeroase. Atâtea schimbări… pe noi nu ne întreabă nimeni de ele. În calitate de profesor și părinte asist neputincioasă la obiectivele din ce în ce mai îndepărtate de echilibrul și nevoile copiilor noștri. Dar așa este, mai trebuie un director, sau poate doi, poate 100 sau 1001”.

Un alt profesor propune desființarea gradațiilor de merit și restructurarea din temelii a inspectoratelor școlare. „Puneți subsecretari de stat competenți, în Ministerul Educației, pe arii curriculare, dați afară de acolo dinozaurii care stau și dorm de 30 de ani, fără să reacționeze deloc la semnalele din teritoriu. De sus vine batjocura. Restructurați facultățile fantomă, umplute cu cadre didactice universitare securiste și, în destule cazuri, lamentabil de slab pregătite”.

Iar un alt coleg de catedră consideră că „La toate-i fuge mintea, numai la «înființarea» de salarii decente, nu! Pentru el profesorii nu există! Altfel nu înțeleg de ce nu se consultă cu ei, atunci când vrea să facă modificări în sistem! Apropos, noi suntem sistemul! (Împreună cu elevii...)”.

Apoteotic, altcineva propune ca instituția care astăzi se numește Ministerul Educației să-și schimbe numele în MISTERUL EDUCAȚIEI.