Destinul crunt al unei pagini de istorie. Mormântul pictat Hypogeu a devenit coliba oamenilor străzii?

1555
2
Au trecut mai bine de trei decenii de când arheologii constănţeni au făcut o mare descoperire, aici, în vechea cetate a Tomisului. La data de 25 februarie 1988, ei au scos la lumina zilei un monument de o valoare inestimabilă: o cameră funerară cu pictură murală. Mormântul pictat Hypogeu poate fi încadrat, cronologic, în epoca lui Constantin cel Mare şi până la începutul veacului al V-lea p. Chr. Din păcate, în prezent, acesta zace îngropat în buruieni înalte cât baraca ce îl protejează de ochii curioşilor şi de intemperii.





Trist, dar adevărat! În loc să avem grijă de istoria noastră, să o transformăm în magnet turistic, o lăsăm pradă naturii dezlânțuite și, mai nou, oamenilor străzii, care, se pare, au găsit la mormântul Hypogeu un adăpost potrivit pentru ei, în aceste zile călduroase de vară. Spunem asta pentru că în spaţiul îngrădit de lângă monument şi-au găsit culcuş astfel de persoane, care şi-au înşirat pe jos straiele de „gală”, probabil pe post de cearșaf sau perne. Ba chiar, ieri, la primele ore ale dimineţii, am zărit în zona cu pricina un alt individ, care trăgea de o geantă cu roţi şi era nehotărât. Privea interesat spre scările ce duc la cavou şi era încă în cumpănă dacă vrea sau nu să îşi mute, şi el, locuinţa de vară în această zonă sau nu. Când trăgea de bagaje spre acel loc, când se oprea şi se uita la el, timp în care apela, iar, la mila celor din jur. Deci, per ansamblu, imaginea conferită de acest loc nu este tocmai cea dorită. Ba chiar este una infectă, bălăriile fiind asezonate de peturi de la sucuri sau cutii şi sticle de bere, aruncate în toate direcţiile.



„Sperăm ca lumea să se bucure de acest vestigiu al lumii antice, al romanităţii din Tomis”

Din curiozitate, am întrebat conducerea Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC) cine ar trebui să se ocupe de mormânt şi, mai ales, în ce stadiu se află proiectul de reabilitare şi punere în valoare a acestuia. De curăţenie, a precizat directorul instituţiei, Aurel Mototolea, ar trebui să se ocupe firma care s-a angajat să efectueze lucrările. Problema este că această firmă nu este din Constanţa, ci din Bucureşti, dar, chiar şi aşa, nu este normal ca o descoperire atât de importantă să fie îngropată, pentru încă o dată, dar acum nu de pământ, ci de mizerii.



De ce este important acest cavou pentru comunitate, pentru noi toţi?

În primul rând, mormântul Hypogeu este singurul cavou pictat de o asemenea anvergură. „Apoi, ne-ar pune, cumva, pe harta lumii, pe aceeaşi linie cu alte zone ale romanităţii, în care se păstrează şi sunt puse în valoare astfel de monumente. Este păcat că, din 1988 şi până acum, nu a fost făcut ceva concret, în sensul acesta. Totuşi, se pare că în toamna aceasta se va intra într-o linie dreaptă şi se va trece, efectiv, la faza de execuţie a acestui proiect. Sper ca, în momentul în care se va finaliza, atât constănţenii, cât şi turiştii să aibă ce vedea, să se bucure de acest vestigiu al lumii antice, al romanităţii din Tomis. Acest proiect este un câştig pentru toată lumea, începând cu faptul că se stopează degradarea monumentului, pentru că timpul lucrează, nu stă pe loc. Apoi, poate deveni punct de atracţie turistică, o șansă de a dinamiza turismul şi în această zonă. În plus, se poate introduce într-un circuit mai larg al monumentelor din Tomis. Toată lumea ştie că vine în Tomis, dar nu ştie ce are de văzut. Dacă s-ar reabilita şi Edificiul Roman cu Mozaic, şi muzeul, parcul Catedralei, poarta mare a cetăţii, va fi altceva. Oamenii vor urma un circuit, vor avea ce vedea şi ne vor cunoaşte istoria mai bine”, a declarat directorul, pentru „Cuget Liber”.




Cum spuneam, acest monument important a fost descoperit în urmă cu 34 de ani de către arheologii Constantin Chera (din păcate, decedat în urmă cu câteva luni) şi Virgil Lungu. Ei au precizat că cercetările arheologice realizate la data de 25 februarie 1988 au scos la lumina zilei, în aria uneia dintre necropolele antice ale Tomisului, în apropierea falezei de la „Zorile”, un monument de o valoare cu totul ieșită din comun: o cameră funerară cu pictură murală. Măsurătorile au arătat că acest cavou familial are planul dreptunghiular (dimensiunile interioare 2,80x2,30x2,05 m) şi este prevăzut cu un culoar de acces.



Un monument de o valoare cu totul deosebită

Ceea ce conferă acestui monument o valoare cu totul deosebită este realizarea artistică a interiorului.

În ceea ce priveşte inventarul funerar, acesta este reprezentat de obiectele personale cu care una dintre defuncte a fost înmormântată: un mic recipient din argint, mai multe mărgele poliedrice faţetate, două brăţări din sârme răsucite de bronz, un unguentarium fusiform din sticlă, cu bulb la mijloc. La celelalte schelete nu au fost găsite obiecte. „Întregul inventar ne oferă importante repere cronologice pentru datarea monumentului. În concluzie, cavoul tomitan poate fi încadrat cronologic în epoca lui Constantin cel Mare şi până la începutul veacului al V-lea p.Chr. În această perioadă au avut loc construirea camerei funerare şi înmormântările succesive. Astfel de lăcaşuri sepulcrale, construite din piatră de calcar şi cărămidă, îşi au originea în mormintele de tip hypogeic care apar în Dobrogea încă din perioada elenistică, sunt întâlnite în plină epocă romană şi se perpetuează până în perioada romano-bizantină. Pictura întregului mormânt pledează şi ea pentru o încadrare a cavoului în sec. IV p. Chr. Austeritatea inventarului funerar, orientarea vest-est a scheletelor şi întreaga simbolistică picturală ne îndeamnă să-i considerăm pe cei înmormântaţi aici paleocreştini. Totodată, pictura comportă scene cu profunde semnificaţii simbolice şi rituale, iar maniera picturală aparţine aşa-numitului «stil frumos» din deceniul al V-lea al veacului al IV-lea p. Chr., caracterizat prin întoarcerea temporară la subiecte păgâne şi la naturalismul antichităţii greco-romane. O asemenea tendinţă se explică prin faptul că religia creştină asimilează din limbajul artistic al antichităţii. Pictura întregului cavou poate fi lesne interpretată ca o evocare a paradisului. Tot de simbolistica de dincolo de mormânt poate fi legată şi imaginea cu porumbeii de pe peretele de sud, precum şi cea cu potârnichile de pe peretele vestic, care sorb apă dintr-o cupă şi simbolizează sufletele însetate de Dumnezeu. Nici scena cu păunii afrontaţi, care ciugulesc fructe dintr-un coş, nu este străină de simbolistica paleocreştină, aceste păsări fiind simbolul învierii şi al imortalităţii omului”, au precizat specialiştii constănţeni.



Altfel spus, la cumpăna dintre perioadele romană şi romano-bizantină, monumentul la care facem referire în acest articol se înfăţişează ca o imagine remarcabilă a prosperităţii economice şi a rafinamentului artistic şi spiritual la care s-a ridicat populaţia Scythiei Minor.



Comentează știrea

Decebal
22 iunie
Istorie uitata din nepasare.

Titlul acestei rubrici " PAREREA TA CONTEAZA" este gresit , pentru ca nu conteaza parerea numanui. Aceasta a rezultat din povestea acestui monument inestimbil , descoperit de 34 ani ........

Profesor univ.
22 iunie
Despre cultura

Incredibil! Citiți legea patrimoniului și vedeți cine are responsabilități și pârghii de sancționare în cazul deteriorării momentelor istorice și nu mai bateți câmpii cu tot felul de povesti. Nu îmi vine sa cred ca s-a ajuns aici! Direcția de cultura doarme!! Aloooo! Va suna istoria antica!!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.343 secunde