Lăutari și muzicanți de poveste. Constanța de acum 100 de ani

Despre muzicanții vremii și despre localurileî n care aceștia evoluauîn anul 1900, ne-a povestit arhivistul Constantin Cheramidoglu, din cadrul Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale. Muzica românească, la modă pe atunci, se cânta la urechea clientului, iar constănțenii se adunau la restaurantele și cofetăriile din centrul orașului pentru a se distra. 

Muzica se auzea nu numai în localuri, ci și pe străzile orașului. Pe lângă lăutarii ce colindau cârciumile, se auzea și flașneta sau caterinca. Cei ce umblau cu flașneta pe stradă aveau nevoie de autorizație de la Primărie. Constantin Cheramidoglu a subliniat că așa se întâmpla în ianuarie 1901, când Consiliul Local își dădea acceptul "să se acorde numitului Tănase Constantin o cărțulie conform legii asupra comerțului ambulant, spre a-și exercita meseria de muzicant cu o flașnetă". 

Atmosfera creată de acești muzicanți era descrisă cu lux de amănunte de ziarele vremii, în anul 1895: "De câteva zile, a sosit în orașul nostru o orchestră compusă din 10 persoane, sub conducerea cunoscutului violonist Dumitru Moțoescu, care distrează publicul din Constanța în fiecare seară, la cofetăria și cafeneaua d-lui Andrea Dascalopul, din centrul orașului. Frumoasele bucăți ce execută acești buni muzicanți, precum și armonia cu care cântă fac să capete lauda generală a publicului. În fiecare seară câte ceva nou, astfel că față cu măestria cu care întreaga trupă știe să se achite, atrage atât de multă lume din cea mai aleasă, că adesea nu se mai găsesc scaune. Opere, valsuri și în special apreciatele cântece naționale sunt executate excelent de bine". 

Localurile cu orchestre, taxate 

Această activitate era, în anul 1900, impozitată. La începutul anului 1910, patronii localurilor cu orchestre s-au revoltat împotriva taxelor prea mari percepute de autorități. Documentele prezintă în detaliu nemulțumirea lor: "Subsemnații, comersanți de băuturi spirtoase, alegători, având și localuri de berărie, unde, în timpul serii, de la orele 8-12, avem în localuri câte o pereche de lăutari compusă din trei persoane (Sic!) care sunt asistați de două cântărețe ale lor, care distrează publicul numai cu arii naționale, pentru aceasta ne vedem taxați fiecare cu suma de cinci lei pe fiecare seară, asimilându-ne ca localuri de spectacole. Cum însă noi nu avem localuri de spectacole, ci pur și simplu local de berărie cu lăutari naționali și cum bântuie în acest an o criză nemaipomenită, nu putem scoate nici taxele adevărate cuvenite statului și comunei pentru comerțul ce facem". 

Instrumentistul iubit de constănțeni 

În ziua de 6 februarie 1910, Alexandru Bujor, un alt muzicant din Constanța, obținea permisiunea de a organiza un bal în bene-ficiul muzicanților. 

Un instrumentist, cunoscut și iubit de constănțenii de atunci a fost și Alexandru Palanciof. Acesta îi amuza pe prieteni cu harmonica lui, fiind agreatul nunților intime. Artistul lungea cheful până a doua zi târziu, cu "accentele duioase ori săltărețe ale clapelor pe care era un fermecător stăpân. Reușea să transporte visătorul tineret cu valțul, furnica pe bătrâni cu chindia săltăreață, îi mișca pe moșnegi din loc cu hora molcomă și sfârșea cu sârba asudată și aprinsă", se arată în documentele vremii. 

Cheramidoglu povestește că era o vreme când "caterinca" era veselia la Constanța: "Au urmat lăutarii, care au căzut și ei victime ale jazz-band-ului, așa că, din duioșia veche, numai Palanciof mai rămăsese". 

Cu un articol despre ceilalți lăutari care au înveselit atmosfera Constanței, vom reveni într-o ediție viitoare a ziarului "Cuget Liber". Chiar dacă atmosfera restaurantelor de atunci nu mai există, muzica va crea întotdeauna acea stare care relaxează, distrează ascultătorul.