Pasiunea pentru lectură nu are vârstă. Citesc "Cuget Liber", chiar dacă au peste 93 de ani

„Eu citesc acest ziar de foarte mult timp, de vreo 30 de ani. Am ajuns în judeţul Constanţa din anii '60. Atunci am văzut pentru prima dată marea, eu fiind născută pe plaiurile lui Tudor Vladimirescu, iar din acel moment, nu m-am mai despărţit niciodată de acest oraş frumos. Îmi place mult să citesc ziarul dumneavoastră. Lectura este o altă pasiune de-a mea, pe lângă medicină, pe care am practicat-o peste trei decenii. Am fost repartizată la un dispensar de pe bulevardul 1 Mai și vă spun cu mâna pe inimă că nu am vrut să rămân un mare specialist, ci un medic cât mai apropiat de oameni. Acela a fost locul meu și am fost fericită mereu să îmi văd pacienţii, pe care îi alintam, spunându-le: «Ce faceţi, copii?»”, ne-a declarat aceasta, la moment aniversar.

Anii adunaţi în buchetul vieţii nu pun niciodată oprelişti. Poţi oricând să fii informat

În rândurile ce urmează, vă vom spune câteva cuvinte despre Stela Popa, născută pe 4 iulie 1923, deci cu peste 101 ani în urmă. Ajunsă la această vârstă frumoasă, stimabila noastră doamnă, născută în Băltăgești, un sat din comuna Crucea, obişnuia, până de curând, să citească frecvent cotidianul „Cuget Liber”, la fel ca și alte publicații și să urmărească știrile la televizor. Din păcate, vederea a cam lăsat-o în ultimii ani, și auzul un pic, motiv pentru care fiica ei, Valentina, îi citeşte tot ce o interesează.

„Am avut o viață frumoasă, un soț bun și patru fete. Acum am o familie și mai numeroasă, cinci nepoți și cinci strănepoți. Singurul regret este că nu mi-am putut continua studiile după absolvirea liceului. În acei ani, majoritatea părinților își trimiteau, mai departe, la facultate, doar băieții, lucru care s-a întâmplat și în cazul meu, deși am fost o elevă eminentă, cu zece pe linie. Dacă aș fi putut, dacă aș fi fost lăsată, mi-ar fi plăcut să fiu profesor, pentru că îmi plăceau foarte mult copiii. Viața a făcut să am patru copii, care mi-au umplut sufletul de bucurie în fiecare moment al existenței mele. Eu și soțul meu am fost împreună 57 de ani, dar când s-a născut primul copil, el era în război. După trei luni de la nuntă, a plecat pe front şi s-a întors doi ani mai târziu, și rănit pe deasupra. După aceea, a muncit din greu ca tâmplar, zi şi noapte. Făcea uşi, geamuri, ferestre, de toate. A fost un meseriaş foarte bun. Şi eu am vrut să lucrez, dar el a vrut să stau acasă lângă copii şi aşa am făcut. Revenind la ce m-ați întrebat, dacă mă pasionează cititul, trebuie să vă spun că mă încântă să aflu ce se întâmplă în jurul meu, chiar dacă acum îmi este mai greu să mă deplasez”, ne-a mărturisit centenara. Iar când nu înţelege ceva, o întreabă pe fiica dumneaei, care se apleacă cu dragoste, la urechea ei, şi îi spune exact ce nu a înţeles.