Prof. Alina Dermengiu: "Noile generații de elevi obțin prea ușor totul de la părinți!"

După o serie de interviuri cu dascăli care și-au dedicat viața apostolatului și care ne-au vorbit despre învățământul românesc din postura pensionarului detașat de catedră, dar mereu implicat cu sufletul, de data aceasta vă propunem perspectiva unui dascăl tânăr, dar extrem de ambițios.

Prof. Alina Dermengiu, de la catedra de matematică a Liceului Teoretic "Traian", a devenit cunoscută în mod special în rândul elevilor cu deja consacratul Festival Național de Scurtmetraj pentru Liceeni "FILMMIC".

- Vă considerați un profesor atipic, care face parte din noua generație?

- Nu neapărat, pentru că, predând matematică, trebuie, clar, să fiu un profesor care să scrie la tablă, să corecteze temele, trebuie să dea teme. Am în minte imaginea foștilor mei profesori și cred că semăn cu ei.

Când spuneți atipic, probabil vă referiți la Festivalul FILMMIC, cu care cred că dovedim faptul că acești copii sunt buni și la altceva și că simt nevoia de a fi provocați, iar noi ne bucurăm că reușim să o facem în plan național. Reușesc astfel să socializeze, să se întâlnească și să filmeze, să folosească și calculatorul într-un alt mod. Ei nu prea se mai bucură de foarte multe lucruri. La întrebarea pe care am pus-o unor copii mai mici, "Care a fost cel mai frumos lucru care vi s-a întâmplat anul trecut?", am avut surpriza ca ei să nu aibă răspuns. Este o întrebare pe care dacă un părinte ar pune-o acasă co-pilului, poate să aibă o surpriză. Și aceasta pentru că telefonul vine imediat, excursia în străinătate la fel. Parcă prea ușor obțin niște lucruri și ei nu se mai bucură de ele, deoarece li se pare un lucru normal, un dat. Familia este esențială, pentru că noi, ca dascăli, reușim să-i schimbăm mult prea puțin. Noi avem nevoie să plecăm de la plus, nu de la minus, ca să putem construi ceva. Am foarte mare încredere în noua generație de elevi și nu o consider pierdută, dar i s-au alterat valorile. Pentru ei, timpul trece mult mai repede, în acele ore de discuții pe chat sau pe Facebook, dar din care nu rămân cu nimic. Când își vor da seama, va fi poate prea târziu.

- Vă întreb și în calitatea de fost inspector de specialitate matematică: nu trebuie urgent lucrat la programele școlare?

- Cu siguranță! Avem prea multă informație, iar procesarea ei a devenit greoaie, întrucât ei nu mai au timpul fizic și nici răbdare. Acum ca să fii sigur că în fața unei clase ești ascultat trebuie să vii permanent cu chestii dinamice, ei fiind obișnuiți cu un alt ritm pe Facebook. Permanent trebuie să-i țin conștienți că e posibil să iasă în orice moment la tablă și atunci automat sunt conectați la oră. La cei mici, mai ales, trebuie să faci tot soiul de trăznăi pentru a-i captiva. De exemplu, pe unul l-am găsit făcând avioane în bancă și l-am pus în pauză să-l umple cu formule, ca să zboare prin clasă măcar cu o utilitate. Sau atunci când predau și o formulă o pun într-un chenar și îi zic "formula groa-zei" (râde - n.r.), pe aceea o țin minte sigur. Au nevoie de elementul acela WOW pe care îl văd pe internet, chiar dacă a doua zi l-au uitat.

La zilele școlii, pe elevii de gimnaziu i-am provocat să facă reclamă matematicii, iar pe alții i-am scos în curte să măsoare dimensiunea instituției, fără ruletă și fără să urce pe ea.

Din păcate, treaba asta nu ține tot timpul, întrucât mai trebuie să scriem și pe tablă, pentru că atunci când merg la un examen se cere justificarea. Se pot face multe lucruri frumoase, dar care cer timp și, implicit, o programă mai aerisită, ca să învețe cu plăcere.

- Venirea dvs. la Liceul "Traian", în urmă cu șapte ani, coincide cu "nașterea" Festivalului FILMMIC?

- Exact, și cu apariția gimnaziului. În primul an, împreună cu doamnele profesoare Boskoff și Bordeiu, am pus la cale, în biroul doamnei director, ceea ce avea să devină brandul acestui liceu și care pe mine, personal, mă încarcă cu energie pentru noi ediții. Am avut-o alături permanent și pe scriitoarea Iulia Pană, de sprijinul căreia simt că am nevoie să merg mai departe.

De fapt, startul s-a declanșat împreună cu doamna Mrejeru, care era dedicată trup și suflet bibliotecii de la Liceul "Gh. Duca", și cu care am făcut numeroase activități, încântându-i pe elevi. Simțeam că trebuie să mai fac și altceva, nu doar matematică și iar matematică. Și am prins drag și de alte activități.

- Cum a plecat ideea de a-i provoca pe elevi?

- În primii trei ani, festivalul avea ca logo "Spune NU violenței în școli" și apoi s-a numit FILMMIC. Acum șapte ani era nebunia aceea cu filmatul prin școli, când apăreau filmulețe pe youtube cum elevii se băteau prin clasă, și atunci am zis să le dăm șansă de a face filmări constructive, ceva prin care să găsească o soluție la problemele lor, de școală, de rolul lor în societate. Anul acesta, am avut niște filme foarte triste, de-a dreptul grave, de parcă în spatele lor erau adulți. Tocmai de aceea, la anul, ediția a VIII-a se va numi "8imism".

Ca și provocare pentru elevi, festivalul este unicat la nivel național. Sunt copii care vin de la Petroșani pentru a cincea sau a șasea oară. De la prima ediție, toate echipele finaliste nu au plătit șederea la Constanța, pentru că am reușit să avem alături sponsori generoși. Pentru cei care vin din țară, faptul că stau două zile la mare constituie un fel de premiu. Și nu pleacă cu mâna goală, premiul cel mare fiind chiar o vacanță la mare. Cât despre calitatea filmelor din festival, de fiecare dată membrii juriului au fost surprinși de implicarea elevilor, care nu toți sunt de la uman, ci de la mate-info. Rămân chiar impresionați de faptul că nu tratează participarea ca pe o joacă.