Agențiile de crewing au salvat România să nu dispară de pe harta navigației maritime

Agențiile de crewing (furnizoare de echipaje pentru companiile de navigație) au apărut în țara noastră, la începutul anilor ’90, odată cu declanșarea crizei flotei maritime naționale. Ele și-au asumat misiunea de a salva miile de navigatori români care își pierdeau locurile de muncă, plasându-i în flotele străine. În acei ani, se petrecea o schimbare dureroasă: România se transforma, dintr-o putere maritimă, în furnizor de forță de muncă ieftină și bine pregătită pentru flotele lumii.

După ce făcuse eforturi uriașe, timp de 40 de ani, să construiască o flotă modernă, care la 1 ianuarie 1989 număra 301 nave cu un tonaj brut de 3.561.000 TRB și care se situa pe locul 26 în ierarhia tonajului brut mondial, România a atins o performanță de neegalat: în decurs de un deceniu și jumătate, a distrus întregul parc de nave maritime comerciale. Odată cu ele, circa 20.000 de navigatori și-au pierdut locurile de muncă, fiind obligați să migreze pe piața shipping-ului internațional.

Companiile de crewing românești au dezvoltat relații puternice cu armatorii străini, reușind să asigure tot mai multe locuri de muncă pentru marinarii români. Desigur, pe lângă agențiile de crewing serioase, au apărut destui „rechini”, firme și persoane fizice, care practicau tot felul de comisioane și-i înșelau pe navigatori, promițându-le locuri de muncă. Drept urmare, sub presiunea Sindicatului Liber al Navigatorilor au fost adoptate primele reglementări în domeniu - HG 112/1996 și HG 10/1997 – astfel că lucrurile au început să se așeze.