Are Constanța Zonă Industrială? Haite de câini agresivi, clădiri abandonate, afaceri eşuate, dar şi mega-şantiere!

Înfloritoare odinioară, afacerile cu fier vechi au mai pierdut din „viteză”, dar chiar şi aşa, cei de pe Celulozei încă mai au marfă de băgat la presat, ajutaţi fiind şi de Programul „Rabla”. TIR-ul aşteaptă la poartă, la încărcat, trebuie să ajungă apoi în port, la vapor, iar timpii de livrare trebuie respectaţi cu stricteţe, aşa că oamenii n-au timp de dat „declaraţii prin ziare”.

S-au obişnuit cu sirenele locomotivelor

Am virat apoi dreapta, spre liniile de cale ferată şi am mers în paralel cu şinele până spre Districtul 2 Medeea. Aici sunt şi case de locuit, chiar multe, iar oamenii locului spun că s-au obişnuit de mult cu „glasul roţilor de tren”.

„N-avem ce face, maică, am trăit o viaţă aici, avem grădină, unde să mai plecăm? Ne-am obişnuit cu sirenele locomotivelor, ştim când trec, mai greu ne e când vrem să ieşim în oraş”, ne-a declarat, atunci când am întrebat-o cum e traiul, Florica M., o pensionară pe care am întâlnit-o în zonă.

E drept, accesul spre şi dinspre cartier este extrem de anevoios pentru pietoni. Pasarela construită cu mulţi ani în urmă este într-o stare deplorabilă, betoane căzute şi fiare ruginite, un adevărat pericol public, motiv pentru care autorităţile au şi luat decizia de a o închide publicului larg. 

Pe calea ferată, mult dinamism, la ora documentării surprinzând o garnitură a Grupului Feroviar Român ce ducea spre port, la export, sute de maşini Dacia (Duster, Jogger).

În extremitatea vestică a cartierului, asfaltul se termină brusc, o uliţă slab pietruită, care se transformă în mocirlă după ploaie, deschizând larg o perspectivă de dezvoltare. Pe termen lung însă, foarte lung… Până la vremuri mai bune, bălăriile, gunoaiele şi câinii ce-şi fac rapid simţită prezenţa, simţind picior de om străin, sunt „coordonatele” de bază ale Celulozei.

La ieşirea de pe Celulozei, nu am pornit imediat spre Industrială, ci am virat stânga, pe podul IMPC. Sub pod, imediat după linia ferată, este în plină desfăşurare un şantier impresionant prin dimensiuni. Ce se construieşte oare acolo? Ei bine, pe locul în care a funcţionat Comprest Util, firma fostului om de afaceri Grigore Comănescu, recent decedat, se va ridica un nou hypermarket. Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl au decis să-şi dezvolte afacerile la Constanţa şi vor construi sub pod cel de-al treilea magazin Dedeman.

„În loc de şcoală, vedem mizerie şi bălării!”

Ajungând pe Industrială, am mers iniţial până în capătul străzii, spre Plasty Prod, apoi am oprit în dreptul câtorva unităţi.

În dreptul garajelor autobuzelor, un şofer înjura de mama focului, după ce „bijuteria” sa albastră a fost atacată - la propriu! - de o haită de câini. 

„Este o mare problemă a cartierului, cea a câinilor vagabonzi. Cei mai mulţi sunt aciuiaţi prin curţile întreprinderilor, dar adeseori sar gardul şi dau atacul asupra trecătorilor. Când venim la serviciu, trebuie să fim foarte atenţi de cum coborâm din autobuz”, ne spune Costin Popescu, muncitor la o fabrică din zonă.

Pentru a nu strica „regula” Constanţei, din peisajul general nu lipsesc „tranşeele”, semn că excavatorul galben este şi aici la mare preţ, şi nici clădirile abandonate. Una dintre acestea este cea de la numărul 7, cea a fostului Colegiu Tehnic „Vasile Pârvan”.

Unitatea şcolară a fost desfiinţată în urmă cu cinci ani, iar de atunci, administraţia locală a întocmit fel de fel de proiecte pentru reabilitatea construcţiei. Cert este însă că, la ora actuală, lacătul ruginit zace trist pe uşa de intrare, bălăriile depăşesc statura unui om, iar curtea a devenit un depozit de gunoaie.

„Este strigător la cer ceea ce se întâmplă. Sunt şcoli din Constanţa care nu au spaţiile necesare, copiii se înghesuie chiar şi prin containere, dar există şi clădiri abandonate, cum este cazul acestui colegiu. Aici ar trebui să înveţe meserie copiii din cartier, care apoi să devină muncitori în fabricile din zonă. Aşa a fost conceput sistemul în perioada comunistă, erau fabrici, blocuri de locuit, şcoli pentru copii. Acum, în loc de şcoală, vedem numai mizerie, gunoaie, bălării. Trec zilnic pe aici, sunt în prag de pensie, şi mi se rupe sufletul”, ne spune Florica Ionescu, 60 de ani, angajată a unei întreprinderi de pe şoseaua Industrială. 

Sufocaţi de cuantumul chiriilor

Linişte şi pace la Heineken, gigantul olandez anunţând în toamna anului trecut că va închide fabrica de bere. Nici ţipenie de om în curtea unităţii, la ora documentării noastre, dar asupra acestui subiect vom reveni într-o ediţia viitoare, având în vedere impactul social major pe care îl are decizia de închidere a fabricii.

Mult mai mare „agitaţie” în curtea unui importator de scaune, căruia tocmai îi venise un tir la descărcat.

„Noi suntem chiriaşi, nu este depozitul nostru. Cum merge afacerea? Ar merge ea şi mai bine dacă nu am avea de plătit chirii foarte mari. Aceasta este o problemă a Constanţei, terenurile au preţuri exorbitante şi nu ne permitem încă investiţia, pentru hală este nevoie de buget suplimentar, aşa că apelăm la soluţia chiriei. Asta e Constanţa, sperăm să ne menţinem pe piaţă!”, explică Ion N., administratorul firmei.