"Case-fantomă", maşini abandonate şi capcane în asfalt. Reportaj pe "Interioarele" Constanţei

„Aici nu s-a dezvoltat nimic, suntem departe de ceea ce ar presupune un parc industrial. Oraşul în schimb este în plină expansiune, s-a construit în draci, apar cartiere văzând cu ochii, astfel că zona noastră va deveni, în curând una centrală. Noi vindem produse metalice, avem furnizori de materiale, clienţi cărora trebuie să le onorăm comenzile, traficul rutier se desfăşoară din ce în ce mai greu.

S-a rezolvat partea de infrastructură la trecerea de cale ferată, spre Halta Traian, însă, spre sensul giratoriu de pe bd. Aurel Vlaicu, se formează adeseori cozi uriaşe. Au fost şi încă mai sunt lucrări, s-a spart asfaltul, s-au înlocuit conducte, iar gropile au devenit pe alocuri veritabile capcane. Nu eşti atent, ai rupt maşina! Să sperăm că se va încheia curând acest calvar.

Iar în privinţa amenajării parcului, sunt sceptic. Eu cu siguranţă nu voi prinde vremurile, dacă se va face, când se va face ceva. Noi ne luptăm să ne menţinem în piaţă, să putem plăti taxele, impozitele, salariile personalului”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Viorel R., reprezentant al unei firme importatoare de produse metalice.

Dar cine oare îşi mai face „veacul” prin zona amintită? Luând-o la pas, de la Interioară 1 şi până la Interioară 4, s-a conturat profilul agenţilor economici. Odinioară înfloritoare, afacerile cu fier vechi şi-au mai pierdut din suflu, dovadă că depozitele de fierătanii şi ruginituri s-au rărit. Mai sunt câteva centre Remat, autoservice-uri şi staţii ITP, firme producătoare sau importatoare de materiale de construcţii sau mobilier, staţii de betoane şi, surprinzător în acest peisaj, chiar şi un centru de îngrijit persoane vârstnice.

Pe Ionel M. l-am găsit la postul de lucru: paznic la un depozit de materiale. Având în vedere vârsta sa, aproape 70 de ani, l-am întrebat dacă este un om al locului şi dacă poate povesti despre vremurile de altădată.

„Locuiesc în cartierul Medeea, dar lucrez în zonă din tinereţe, la fostul BJATM. Acum sunt pensionar, mai rotunjesc veniturile. S-au schimbat mult lucrurile, nu mai există nimic unitar. Acum sunt firme private, fiecare cu socotelile sale”, ne spune interlocutorul nostru.

Atât pe Interioară 2, cât şi pe Interioară 3, un fenomen - da, da, e deja fenomen! - atrage atenţia. Din ceea ce odinioară erau afaceri şi întreprinderi înfloritoare, de stat, a mai rămas… ruina. Hale de producţie, construcţii, terenuri sunt abandonate. La fel şi blocurile de locuinţe ridicate la foc automat în anii comunismului pentru personalul ce activa în zonă.

Mai mult ca sigur, aceste domenii au proprietar, dar, cel mai probabil, aceştia încă nu s-au hotărât ce destinaţie să le ofere. Aceste ruine creează disconfort celor care au treabă prin zonă.