Cum pot fi vindecați hotelierii și cârciumarii de "alergie fiscală"

Despre fiscalitate și buget se vorbește frecvent în termeni medicali. Des utilizate sunt noțiunile "sănătate fiscală" și "hemoragie bugetară". Prima are în vedere gradul de încasare a veniturilor din taxe și impozite. Cu cât acesta este mai mare, cu atât nivelul sănătății fiscale este mai înalt.

Cea de a doua noțiune face trimitere la cheltuirea în mod inutil a banului public și la fraudarea lui.

România nu se poate lăuda nici cu sănătatea fiscală (economia subterană se situa la 16,2% din PIB, în 2013), nici cu buna gospodărire a banului public.

Dintre bolile fiscale ale societății noastre, cea mai gravă este "alergia fiscală". Termenul indică reacția adversă la mulțimea și mărimea taxelor și impozitelor, reacție ce se manifestă mai ales sub forma sustragerii de la plata lor. În cazul țării noastre, "alergia fiscală" a devenit o boală a sistemului.

Singura terapie potrivită în cazul ei este reforma, care trebuie să aducă fiscalitatea la un nivel suportabil pentru populație și economie. În România, reforma fiscală se face în ritm de vals: un pas înainte, un pas înapoi. De aceea nu reușim niciodată să înaintăm. Iar atunci când, în sfârșit, se adoptă măsuri îndrăznețe, precum tăierea a 15 procente din cota de TVA la alimentele de bază, măsurile respective nu sunt urmărite până la capăt, să producă efectele scontate.

Noile coduri fiscale și de procedură fiscală - baza viitoarei reforme fiscale - s-au împotmolit în Camera Deputaților. În Senat li s-au adus numeroase amendamente. Dacă și deputații vor fi la fel de… productivi, rezultatul va fi departe de varianta lansată de inițiator, care dădea bine la electorat. Poate că aceasta a fost și intenția Guvernului Ponta. Premierul poate spune de-acum încolo: "Eu am vrut să fac reforma fiscală, dar parlamentarii s-au opus."

Industria turismului se numără printre sectoarele cu cea mai mare alergie fiscală. Probabil de aceea a primit și cel mai mare sprijin până astăzi. În prezent, atât la cazare cât și la alimente, se practică TVA de 9%. Dar trebuie spus pe șleau: întrucât reducerea taxei nu se reflectă în scăderea prețurilor, măsura aduce mai curând a ajutor de stat.

Patronatele din sector încearcă să profite de blocarea proiectului de Cod fiscal în Legislativ și să obțină mai mult. Pe ultima sută de metri, au solicitat introducerea impozitului forfetar în locul celui pe profit.

Despre această metodă de impozitare se vorbește de multă vreme la Ministerul Finanțelor Publice. Pe vremea guvernelor Boc, s-au făcut tot felul de analize privind criteriile de stabilire a impozitului forfetar și mărimea acestuia, analize ce au dus la soluții complicate. După trei ani de discuții și proiecte de acte normative, lucrurile au rămas… ca-n gară.

Tema a fost reluată în 2013, când Maria Grapini era ministrul delegat pentru IMM-uri, mediu de afaceri și turism. Atunci a fost pregătită o ediție revăzută a impozitului forfetar, care ar fi trebuit să fie introdus chiar în acel an, de la 1 iulie, în pensiunile turistice și hoteluri, în restaurantele, saloane de înfrumusețare și spălătoriile auto.

Impozitul era conceput ca o sumă fixă, în funcție de anumiți indicatori, pentru fiecare domeniu de activitate. Se intenționa ca firmele din respectivele sectoare să plătească mai puțin decât cota de 16% pe profit sau de 3% pe venit.

Cei ce vor trebui să decidă în privința introducerii "forfetarei" sunt deputații. De ei depinde dacă bugetul statului va încasa un impozit mai mic, dar sigur, de la fiecare operator din industria turismului, sau nu va încasa nimic de la cei mai mulți dintre ei.