Flota comercială a României, acum 20 de ani (IX)

În urmă cu 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Ritz Rom - un coșmar pentru navigatorii de pe nava "Gheorghieni"

Numele firmei de shipping Ritz Rom este prezent pe "lista neagră" a Federației Internaționale a Transportatorilor - ITF. În raportul din 22 octombrie 1996, referitor la flota română, se arată că această companie, în mod sistematic, nu își plătește echipajele, întârzierile variind între șase și nouă luni.

Într-o scrisoare adresată Parlamentului, Guvernului, Ministerului Transporturilor și FPS , Sindicatul Liber al Navigatorilor citează numele lui Ritz Rom printre companiile care au salarii și diurne de străinătate neplătite de șapte - opt luni și face angajări "la negru". La rândul nostru, în mai multe articole am prezentat necazurile navigatorilor de pe navele "Humulești", "Dolj" și "Teiuș".

x x x

Nava "Gheorghieni" aparține Navrom, dar a fost dată în exploatarea firmei Ritz Rom. Pe data de 2 aprilie 1996, a plecat din portul Constanța, fiind încărcată cu carbid, laminate și sodă calcinată, pentru Nigeria. Avea numai 10 tone de motorină în tancul de combustibil, așa că la Bosfor a făcut "pana prostului".

A fost nevoită să tranziteze strâmtoarea dusă de "nas", remorcată, ceea ce reprezintă o adevărată rușine pentru orice echipaj. În radă, la Bosfor, s-a trecut pe reparații. Motorul, instalațiile - afirmă cei de la mașină -provocau numeroase probleme, din cauza lucrului de mântuială făcut în țară. Le reparaseră, chipurile, niște firme private. În fapt, toată reparația s-a redus la demontare, spălare de piese și montare. Nici vorbă de segmentarea motorului, de schimbat cămăși, capete de pistoane, de montat un regulator. Cu mijloacele bordului s-a mai cârpit pe ici-colo și s-a pornit pe apele Mediteranei cu viteza melcului.

După aprovizionarea cu combustibil și apă în Gibraltar, la Algeciras, nava a ajuns la Dakar, în radă, pe 13 mai 1996. După spusele unora dintre membrii echipajului, nava ar fi intrat în port "pe propriile picioare", în vreme ce alții afirmă că ar fi fost remorcată de un pescador. Dar aceasta este problema cluburilor de asigurare. Pe data de 1 iunie, nava a fost trasă la cheu și a rămas imobilizată. Creditorii firmei Ritz Rom au solicitat reținerea navei pentru plata datoriilor.

x x x

Discut cu o parte dintre cei 11 navigatori care s-au repatriat de pe "Gheorghieni", pe 19 octombrie. Bucătarul Anton Gheorghe îmi povestește că nu li s-au plătit salariile în țară, din august. "Familiile noastre nu mai au din ce trăi" - îmi spune acesta cu durere în glas. "În voiaj, mi-au dat doar 443 dolari, din cei 3.838 dolari ce mi se cuveneau pentru 202 zile".

Motoristului Eugen Trașcă i s-au plătit doar 406 din 3.819 dolari, la care avea dreptul. Ajutorul mecanic Aurel Stuparu povestește că soția sa a fost într-o situație disperată. A fost nevoită să se opereze și a făcut numeroase datorii, căci de la companie nu a primit niciun ban.

"Am fost tratați ca niște milogi, de-a dreptul jignitor" - a spus bucătarul Gheorghe Anton. Primii bani, ni i-au dat în Senegal, la Dakar, pe 4 iunie. Am primit... 100 de dolari. Peste aproape o lună ne-a dat, atenție!, 5 dolari de căciulă. După câteva zile, alți 5 dolari". Mai apoi, echipajul a fost "gratulat" în vreo trei rânduri cu diurna pe câte patru zile. "Când am ajuns pe aeroport, în Otopeni, nu aveam bani să venim în

Constanța. Noroc cu un coleg, un șef mecanic întâlnit pe aeroport, care ne-a plătit un autobuz să ne aducă acasă" - relatează dl. Aurel Stuparu.

Când cei 11 de pe "Gheorghieni" s-au dus la companie să își ceară drepturile cuvenite pe șapte luni, o contabilă a ieșit în fața ușii: "Nu putem să vă dăm banii decât după alegeri. Banca nu ne dă valuta acum, ca să nu apuce alte drumuri!".

Oamenii nu au înghițit argumentul electoral și au insistat. Atunci, au fost introduși, câte unul, la patron, la grecul Sisanis. După ce treceau prin două rânduri de bodyguarzi, de după un birou îi întâmpina zâmbetul grecului și... amânarea plății. "Râdea și ne spunea: «l´m sorry!» (îmi pare rău)". Acum oamenii bat zilnic pe la poarta companiei, sperând să înmoaie inima grecului. "Am trecut peste faptul că nu am primit antidot, că mâncarea a fost insuficientă, că lenjeria era ruptă, veche, pătată. Că frigiderele și cambuza nu funcționau, fiind obligați să aruncăm mâncarea stricată peste bord. Dar vrem să fim plătiți!" - afirmă timonierul Cornel Stan și brutarul Gheorghe Lazăr.

În prezent, cei 11 de pe "Gheorghieni" nu știu ce cale să apuce. Le e frică să apeleze la SLN, la mass-media, la Justiție. Dacă sunt puși pe "lista neagră" a companiilor de navigație pentru curajul de a-și cere drepturile? Dacă se vor trezi că nu îi mai angajează nimeni?

1.11.1996

Ritz Rom a fost dată pe mâna Parchetului de echipajul navei "Ponor"

"Dosarul Ritz-Rom" se îmbogățește cu un nou caz: cel al navei "Ponor". De această dată, respectiva companie a pus-o de mămăligă. Povestea a început în noiembrie 1995, când echipajul a semnat contractele individuale, înainte de primul voiaj Constanța - Balcik - Sevilla - Constanța. Probabil că, dacă ar fi știut ce îi așteaptă, cei mai mulți dintre navigatori s-ar fi ferit de Ritz Rom ca de dracu’.

După cum reiese din plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, care poartă semnătura a 14 navigatori, managerii companiei - în complicitate cu comandantul loan M. și căpitanul Cornel L. - se fac vinovați de fapte deosebit de grave. Printre acestea sunt enumerate: reparațiile superficiale, de mântuială, care au pus în pericol siguranța navei și viața echipajului; neasigurarea pieselor de schimb; plecarea în marș fără legătură radio, fără mijloacele de salvare prevăzute de reglementările naționale și internaționale; neasigurarea apei de băut în cantitatea și calitatea cerute; necurățirea și lipsa dezinsecției la tancurile de apă, în condițiile în care nava a ajuns și în zona tropicală; neasigurarea fondurilor necesare asigurării hranei și antidotului, conform contractului; neasigurarea asistenței medicale. Și lista faptelor "de bine" poate fi continuată, căci Ritz Rom este specialistă în a face viața cât mai amară echipajelor ce îi cad în plasă.

Poate că oamenii ar fi închis ochii și ar fi lăsat de la ei dacă nu ar fi fost obligați să ducă adevărate lupte pentru a-și obține drepturile bănești cuvenite conform contractului. Unora li s-a plătit diurna cu o întârziere de o lună și jumătate-două luni. Alții au primit-o după șase luni. Cât privește durata contractului, care expirase pe 20 iunie 1996 pentru majoritatea membrilor echipajului, compania nu a răspuns solicitărilor de prelungire prin negocierea altuia nou. Probabil pentru a nu fi obligată să mărească diurna cu 50%, conform contractului colectiv de muncă.

Cu toate acestea, nu aluat nici măsura debarcării celor ce nu mai erau legați de contract. Echipajului "i-a fost refuzat dreptul legal și constituțional la libertate, fiind constrâns să rămână la bord și să efectueze muncă în folosul exclusiv al armatorului" - se afirmă în plângerea penală.

Semnatarii declară că au fost supuși "presiunilor, intimidărilor, constrângerilor fizice și morale (psihice)", pentru a rămâne la bord. Drept urmare, echipajul s-a adresat Navrom-ului, Sindicatului Liber al Navigatorilor, ITF, agenților diplomatici și consulari ai României, din Mozambic (nava fiind în portul Beira), solicitând să fie ajutat să debarce. Culmea este că refuzul echipajului de a pleca într-un nou voiaj, deși nu mai avea nicio obligație contractuală, a fost taxat drept acțiune grevistă chiar de comandantul navei. În fine, prin intervențiile Navrom, SLN și ale ambasadorului României în Mozambic, echipajul a ajuns, pe 15 septembrie 1996, pe Aeroportul Otopeni.

Patronul lui Ritz Rom, un anume Nikolas Sissanis, fără nicio explicație, a trimis pe adresa tuturor celor repatriați decizii de imputare. Motivând că aceștia ar fi ridicat sume de bani mai mari decât drepturile cuvenite, el îi somează să returneze între 3.000 și 6.000 dolari, de parcă oamenii și-ar fi calculat singuri salariile și diurna și n-ar exista contracte care reglementează nivelul acestora. Mai mult, el s-a adresat Justiției, acuzând navigatorii de abuz în serviciu contra intereselor publice (sic!), insubordonare și nerespectarea Legii 15/1991 privind conflictele de muncă.

Din nefericire pentru el, Nikolas Sissanis își va vedea compania târâtă într-unui dintre cele mai dure procese care au fost vreodată în flota română. El va trebui să facă față unor acuzații extrem de grave venite din partea echipajului, care și-a angajat un redutabil avocat, asistenta universitară Gabriela Ghiță, reprezentantă a Baroului bucureștean. Ea îl cheamă pe Sissanis și compania să dea seamă pentru lipsire ilegală de libertate, supunere la muncă forțată, înșelăciune în convenții, denunț calomnios și tentativă la înșelăciune. Suntem curioși să vedem pe unde va scoate cămașa acest afacerist, pripășit la noi să jupoaie zece piei de pe navigatorul român.

30.11.1996