Marile organizații sindicale au uitat de Ziua Internațională a Muncii

În anii ´90, de 1 Mai, sindicatele din țara noastră organizau serbări câmpenești și activități sportive. Ele ofereau membrilor de sindicat și familiilor lor posibilitatea să se distreze în comun, contribuind la creșterea solidarității sociale. Legăturile între oamenii care se întâlnesc nu doar la muncă, care petrec și timpul liber împreună, cu familiile, sunt mai trainice.

De peste două decenii, această frumoasă tradiție a fost abandonată. În această perioadă, sindicatele din țara noastră au pierdut mult din forță, din unitate, din numărul de membri și din prestigiul social.

Astăzi, marile organizații sindicale par să ignore Ziua Internațională a Muncii. Pe data de 29 aprilie, pe site-urile principalelor confederații sindicale din România, cu o singură excepție, nu era postată nicio referire la acest eveniment. Doar Confederația Sindicală „Cartel Alfa” a ținut să marcheze evenimentul, dând publicității mesajul: „De Ziua Muncii, românii cer medii de lucru fără hărțuire și violență”.

În comunicat se spune: „Peste 40 de ONG-uri, sindicate, patronate, organizații din mediul de afaceri și organizații de tineret cer Guvernului și Parlamentului o protecție mai bună împotriva hărțuirii și violenței la muncă și demararea procedurii de ratificare a Convenției Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 190 pentru Eliminarea Violenței și Hărțuirii în Lumea Muncii. Statul român a votat la OIM, în 2019, împreună cu partenerii sociali, pentru adoptarea Convenției nr. 190 și a recomandării care o acompaniază, însă nu a ratificat-o. Astfel, statul nu are nicio obligație în a o aplica, în condițiile în care cadrul legislativ curent anti-hărțuire este deficitar, iar politicile publice anti-hărțuire sunt neunitare și slab implementate. În scrisoarea deschisă trimisă către decidenți se arată că deși Guvernul avea obligația de a trimite Convenția spre ratificare către autoritățile naționale competente, în termen de maximum 18 luni de la adoptare, acest lucru nu s-a întâmplat.

Cazuri extreme de hărțuire, recent mediatizate, la care au fost supuși jurnaliști, politicieni și funcționari publici, doar din cauză că își făceau meseria, ilustrează urgența și seriozitatea cu care statul trebuie să abordeze subiectul hărțuirii în lumea muncii. Statul trebuie să identifice sectoarele ocupaționale cu risc crescut de hărțuire și să investească în elaborarea unor strategii și măsuri care să protejeze în mod real lucrătorii.”

Stimați cititori, nu trebuie să ne mire faptul că marea majoritate a organizațiilor sindicale din România au uitat de acest eveniment. Și la case mai mari se manifestă aceeași… amnezie. Site-urile Organizației Internaționale a Muncii (ILO), Confederației Sindicatelor Europene (ETUC), Federației Internaționale a Transportatorilor (ITF) și Federației Europene a Transportatorilor (ETF) nu au nicio referire la sărbătoarea lucrătorilor din întreaga lume.

În România, doar industria turismului este cea care tratează evenimentul cu mare atenție și se străduiește să scoată din el profit.