Navigatorii sunt ignorați de autoritățile statului român chiar și de ziua lor

De mai mulți ani, cei peste 45.000 de navigatori maritimi și fluviali înregistrați în scriptele Autorității Navale Române sunt ignorați de autoritățile statului până și de Ziua Marinei Române, deși potrivit Legii nr. 382 din 28 septembrie 2004, aceasta este o sărbătoare civilă și militară.

În discursul rostit la festivitățile organizate în dana militară a portului Constanța, președintele României i-a omagiat pe marinarii militari și, doar în treacăt a amintit de cei civili, în ciuda faptului că România continuă să joace un rol deosebit de important pe harta transporturilor navale internaționale. Începând din anul 2000, după dispariția flotei naționale, țara noastră a devenit unul dintre cei mai importanți furnizori de forță de muncă de înaltă calitate pentru flota mondială.

România deține instituții marinărești de elită, recunoscute pe plan internațional pentru profesionalismul lor, dar care lucrează în slujba exportului de echipaje: Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Universitatea Maritimă Constanța, Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale CERONAV, precum și o rețea de 116 companii de crewing. În fiecare an, cei aproape 31.000 de navigatori maritimi români aduc în țară venituri de circa 500 de milioane de euro.

Potrivit Agenției Europene de Siguranță Maritimă (EMSA), în anul 2016, țara noastră ocupa locul opt între statele Uniunii Europene, în ceea ce privește rezerva de comandanți de nave și ofițeri pentru flota maritimă mondială.

Complicele rechinilor din shipping-ul internațional

Dacă președintele i-a pomenit, în treacăt, pe marinarii civili, Ministerul Transporturilor și Autoritatea Navală Română i-au ignorat cu desăvârșire. Sfidând tradiția, cele două instituții nu s-au obosit să le transmită celor 45.000 de navigatori maritimi și fluviali vreun mesaj de ziua lor. Desigur, acest fapt n-ar trebui să ne mire, câtă vreme ambele ignoră sistematic problemele navigatorilor.

Ministerul Transporturilor ar trebui să aibă grijă, ca de ochii din cap, de lupii de mare și să le apere drepturile consfințite prin reglementări internaționale, dar nu o face. Din contră, manifestă o rezistență condamnabilă la punerea în practică a Convenției internaționale privind munca și viața pe mare MLC 2006, pe care România a ratificat-o prin Legea nr. 214 din 2015. Din multiple cauze (indolență, incompetență, interese obscure), Ministerul Transporturilor nu i-a transmis Guvernului, spre adoptare, normele de aplicare a prevederilor legii, demonstrând că puțin îi pasă de soarta navigatorilor. Practic, ministerul se comportă de parcă ar fi complicele rechinilor din shipping-ul internațional, care au escrocat mii de navigatori români.

Lupii de mare sunt buni doar de plată

Încă din anul 2017, Sindicatul Liber al Navigatorilor și-a început demersurile pe lângă Autoritatea Navală Română și Ministerul Transporturilor privind prelungirea valabilității carnetului de marinar de la doi la cinci ani, solicitând totodată ca operațiunea să nu mai fie condiționată de vizita medicală. În cursul acestui an, după numeroase discuții, Autoritatea Navală Română i-a transmis sindicatului un punct de vedere pozitiv cu privire la această solicitare, punct de vedere care a fost înaintat și Ministerului Transporturilor. Dar între timp, ANR s-a răzgândit. De ce oare?

Am convingerea că motivul schimbării poziției nu poate fi decât unul financiar. Autoritatea Navală Română este o instituție ale cărei venituri provin în mare parte din buzunarul lupilor de mare. Aceștia sunt obligați să cotizeze la bugetul ei de-a lungul întregii lor cariere.

Adoptarea măsurii de prelungire a valabilității carnetului de marinar ar însemna, pentru ANR, o pierdere de 201.600 euro la fiecare cinci ani.

Nu fac nimic pentru renașterea flotei

Guvernanții susțin că vor să-i repatrieze pe medicii, inginerii, IT-iștii, muncitorii calificați și necalificați care au migrat pe piața internațională a muncii, dar niciodată n-au spus că ar trebui aduși „acasă” și navigatorii care muncesc în flotele străine. Pentru marinarii români, „acasă” înseamnă o flotă sub pavilion românesc.

Renașterea flotei românești ar putea începe prin realizarea unui cadru legislativ și fiscal atractiv pentru armatorii români și străini, care să-i stimuleze să își înregistreze navele sub pavilion românesc. Fie că i se va spune primul sau al doilea registru maritim român, acesta trebuie să le asigure companiilor de navigație condiții mai bune decât oferă alte pavilioane și, totodată, să asigure locuri de muncă pentru marinarii și cadeții români.

Cine ar trebui să lanseze acest proiect? Păi cine altcineva decât Autoritatea Navală Română – structură care trăiește bine mersi din banii marinarilor - și Ministerul Transporturilor? Ambele ignoră de două decenii apelurile Sindicatului Liber al Navigatorilor, Ligii Navale Române, Asociației Naționale a Constructorilor de Nave și ale ziarului „Cuget Liber”.

x x x

Stimați cititori, câtă vreme aceste instituții ignoră sistematic problemele și necazurile navigatorilor, nu trebuie să ne mai mire faptul că nu își aduc aminte să-i felicite de ziua lor.

Ion TIȚA-CĂLIN