După acceptul de a fi primită în spaţiul Schengen, România are mari şanse de a face o mişcare importantă şi în domeniul transportului maritim: renaşterea pavilionului naţional. Dacă textul de lege va primi „undă verde”, ţara noastră va avea o serie de beneficii, încasări într-o industrie în care se lucrează cu sume uriaşe!
În anii comunismului, România a fost un jucător important şi respectat pe piaţa mondială a transportului maritim. La 1 ianuarie 1989, flota comercială a ţării noastre avea în componenţă nu mai puţin de 301 nave maritime, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw. România era o forţă în domeniu, avea specialişti de top, navigatori bine pregătiţi, instituţii de învăţământ, formare şi certificare, şantiere şi o industrie producătoare de tot ceea ce înseamnă echipamente navale.
După Revoluţia din 1989, flota s-a „evaporat”, vapoarele au fost pierdute rând pe rând, din diverse motive, iar în 2012, în urma unei afaceri cu iz penal, am rămas şi fără pavilionul maritim. Trecutul este ştiut, nu mai poate fi schimbat, însă viitorul poate fi construit şi, cel puţin în privinţa recuperării pavilionului, există mult optimism. Şi asta pentru că un grup de lucru avându-i în prim plan pe dr. ing. Ovidiu Sorin Cupşa, ambasador al Organizaţiei Maritime Internaţionale, clc. Laurenţiu Mironescu şi echipa Ligii Navale Române, sau Adrian Mihălcioiu, preşedintele Sindicatului Liber al Navigatorilor şi şef al Inspectoratului ITF România, alături de mulţi alţi reprezentanţi ai comunităţii maritime româneşti, a pregătit în amănunt un text de lege care ar îndrepta o mare eroare şi ar genera încasări uriaşe.
„S-au făcut paşi mari în acest sens şi sperăm ca de data aceasta să putem trece acest proiect legislativ prin parlament. Textul este gata, la fel şi expunerea de motive, avem şi avizul Consiliului Concurenţei, liantul cu Comisia Europeană, am lucrat împreună cu reprezentanţi ai Ministerului Transporturilor, Ministerului Finanţelor, Autorităţii Navale Române etc. Ceea ce a lipsit până acum a fost numai voinţa politică.
Alte 20 de state au o lege de pavilion într-o formă similară. Sperăm să avem capacitatea de a o trece prin parlament.
De asemenea, în programul de guvernare, avem prinsă şi înfiinţarea unei companii naţionale de navigaţie. Statul român ar avea numai de câştigat. O flotă, cât de mică, în care statul să fie acţionar, ar aduce un avantaj economic şi strategic pentru România. Iar în câţiva ani, această flotă ar putea creşte”, a declarat, pentru ziarul „Cuget Liber”, dr. ing. Ovidiu Cupşa, consilier local AUR Constanţa.
Facilităţi, scutiri de taxe şi impozite
La rândul său, preşedintele Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălcioiu, a subliniat beneficiile pe care le-ar aduce renaşterea pavilionului maritim, însă s-a arătat sceptic în ceea ce priveşte şi construcţia unei flote naţionale.
„Legea este concepută astfel încât să poată fi acceptată de Comisia Europeană, pentru că implică scutiri de taxe, impozite, acordări de facilităţi.
Ar trebui luat exemplul legilor de pavilion din alte state, gen Malta sau Cipru, făcut un rezumat, extras ce e mai bun pentru stat şi pentru armatori. Aşteptăm să vedem cum se va finaliza acest demers, sperăm să fie bine.
În ceea ce priveşte construcţia unei flote naţionale, am mari semne de întrebare. Cine să se ocupe de asemenea proiect major, cum îl va face rentabil pe o piaţă cu o concurenţă acerbă?”, a explicat Adrian Mihălcioiu.
Speranţa moare ultima
Şi totuşi, dacă tragem cu ochiul la mişcările care se fac pe piaţa internaţională, speranţele n-ar fi chiar deşarte. Australia a anunţat recent că a comandat 15 nave pentru flota naţională, decizie care mai mult ca sigur a fost luată în strânsă corelare cu actualul context marcat de conflicte.
„Si vis pacem, para bellum / Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război", spuneau latinii, iar unei nave i se poate schimba lesne rolul în caz de război. Şantiere navale există, forţă de muncă încă se mai găseşte, deci speranţa moare ultima…