Victimele "rechinilor" din shipping regretă că nu sunt membri de sindicat

Meseria de navigator continuă să atragă mulți tineri însetați de aventură și dornici să călătorească peste mări și țări.  Unde mai pui că marinăria este mai bănoasă decât  multe meserii de la uscat. Pe cei ce și-au pus în cap să intre în rândul lupilor de mare nu-i fac să dea înapoi nici privațiunile la care sunt supuși navigatorii în lungile lor voiaje, nici pericolele care îi pândesc la tot pasul pe întinderile apelor. 

Temerarii care reușesc să se îmbarce, după ce au învins numeroasele obstacole, ajung să constate că cea mai mare amenințare pentru marinar nu vine din partea furtunilor sau a piraților, ci a "rechinilor" din shipping-ul internațional, a acelor companii de navigație care își bat joc de echipaje, hrănindu-le prost, punându-le să muncească în condiții grele, neplătin-du-le cu lunile, pentru ca în cele din urmă să le abandoneze cu nave cu tot prin porturile lumii a treia. Pe pielea lor, victimele ajung să constate că singura armă de luptă împotriva acestor "rechini" este solidaritatea marinărească, apartenența la organizațiile navigatorilor. 

În cele ce urmează, vă voi prezenta, stimați cititori, câteva din mesajele primite recent de Sindicatul Liber al Navigatorilor de la navigatori care au dat de belea. Nu vom dezvălui identitatea victimelor, numele navelor și ale companiilor implicate, pentru a nu le face expeditorilor viața mai grea decât o au în prezent.

"Domnule Adrian Mihălcioiu, încep prin a vă spune că nu sunt membru ITF (Fede-rația Internațională a Transportatorilor - n-n.) și asta nu doar pentru că mă aflu, în prezent, într-o situație delicată pe o navă aflată în Golful Tailandei", își începe mesajul un tânăr ofițer, către liderul SLN. Marinarul relatează că nava pe care e îmbarcat are un echipaj mixt, format din români și filipinezi. La sfârșitul lunii mai, vaporul a încărcat marfă într-un port iranian. Pe timpul staționării, navigatorii filipinezi au solicitat sprijinul ITF pentru recuperarea salariilor restante pe ultimile două luni. Amăgiți de promisiunile armatorului, că le va achita lefurile în portul de descărcare, filipinezii au întrerupt protestul și nava și-a continuat voiajul. 

În rada portului tailandez în care urma să se descarce marfa, filipinezii au aflat că au fost păcăliți și că armatorul e în blocaj financiar. Atunci a intervenit navlositorul navei, care s-a angajat să achite o parte din salarii, cu condiția ca nava să fie descărcată și dusă în Singapore. Dar filipinezii nu s-au mai lăsat duși cu preșul.

Situația pe navă este extrem de grea. Contractele de angajare pentru întreg echipajul au expirat. Unii dintre membrii echipajului sunt la bord de… doi ani. Salariile nu au mai fost plătite de șase luni, iar familiile navigatorilor se confruntă cu probleme financiare. Unii dintre marinari au probleme de sănătate. Combustibilul, apa tehnică și potabilă, precum și alimentele sunt pe sfârșite. Echipajul a trăit o lună din ajutoarele primite de la un sindicat local al marinarilor și de la Ambasada Filipinelor din Tailanda. 

"Apelăm la dumneavoastră în speranța că ne veți susține acolo unde trebuie", își încheie ofițerul mesajul. 

"Într-adevăr este foarte rău că nu sunteți și voi membri ai organizației. Lucrurile sunt destul de complicate, SLN neputând să cheltuiască resurse pentru rezolvarea cazului dumneavoastră", se arată în mesajul de răspuns. Recuperarea salariilor restante și costurilor repatrierii presupune angajarea unor avocați din zonă, care să pornească o acțiune în instanță, pentru vânzarea navei în contul datoriilor către echipaj. Dacă ar fi membri SLN, cheltuielile cu avocații și instanța de judecată ar fi suportate de sindicat. În aceste condiții, singurul lucru pe care îl poate face SLN este să-i sfătuiască cum pot obține executarea garanției firmei de crewing prin intermediul căreia au fost recrutați românii, care le-ar permite să recupereze salariul pe două luni.

În mesajul către SLN, un nebrevetat, recru-tat prin intermediul unei firme de crewing din Constanța, descrie condițiile grele în care este obligat să muncească, despre care nu a fost informat la plecare. Nava lui se află în ancoră în Alger, așteptând să intre la încărcat. Temperatura în zonă este foarte ridicată: 40 de grade. Marinarul, singurul român de la bord, este pus să muncească între orele 1 - 5 și 8 – 12, timp în care nu i se acordă apă. Este obligat să vopsească compartimentele închise ale navei fără mască de protecție. La sfârșitul programului, i se cere să mai muncească o oră în plus, să facă curățenie pe navă, activitate pentru care nu este plătit. 

Exasperat, bietul marinar a cerut să fie repatriat, dar i s-a spus că, în acest caz, va trebui să achite cheltuielile de transport atât pentru sine, cât și pentru cel care îl va înlocui. 

În mesajul de răspuns, Adrian Mihălcioiu, i-a explicat marinarului că, nefiind membru de sindicat, organizația nu poate interveni pentru a-i apăra drepturile, neavând nicio bază legală, și îl sfătuiește să se adreseze comandantului. 

"Îmi e frică de companie că o să-mi facă rău pentru că am avut curajul să spun adevărul - se arată într-un nou mesaj al navigatorului. O să fac tot posibilul să devin membru ITF când ajung în țară, pentru mai multă siguranță data viitoare."