Povestioară…

Ion și Maria nu-și mai încăpeau în piele de fericire după ce li s-a născut primul copil. Nu știau ce să mai facă pentru ca micuțului să nu-i lipsească nimic și să crească frumos.
Într-o zi, Maria a trebuit musai să plece de acasă, cu treburi importante. Cum nu avea cu cine să lase copilul, l-a chemat pe Ion și i-a dat indicații, astfel încât băiețelul, în vârstă de doi ani și jumătate, care făcea tot felul de boroboațe, să fie ținut sub control.
Femeia a plecat, iar copilașul a început să se joace cu jucăria lui preferată, care era un micuț set de ceai primit în dar de la nașii de botez.
Ion stătea relaxat în living, concentrat la știrile de la televizor, când s-a pomenit cu o ceșcuță de ceai, care bineînțeles era doar apă, servită de copilaș. Apoi, micuțul a repetat figura de mai multe ori, fiecare ceașcă de ceai servită fiind urmată de o mulțime de exclamări din partea tatălui în privința minunatului ceai.
După câteva ore, în sfârșit, s-a întors și Maria acasă. Ion, mândru din cale-afară, i-a zis femeii să stea pe loc și să privească cum este el servit cu o ceșcuță de ceai de băiețel, din punctul lui de vedere, unul dintre cele mai drăgălașe lucruri pe care micuțul le făcuse până atunci.
Maria a stat cuminte și a așteptat să vadă ce face copilul. Apoi, îl privea cu nostalgie cum micuțul venea din celălalt capăt al holului și se chinuia să nu verse... ceaiul din ceșcuța cu care dorea să-l servească, pentru a nu știu câta oră, pe tatăl său. Maria și-a privit liniștită soțul cum își bea ceaiul, apoi i-a spus:
- Ți-a trecut vreodată prin minte bărbate, la vârsta ta, că singurul loc unde poate copilașul nostru să ajungă, pentru a lua apă, este doar vasul WC-ului??