George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanţa: „Avem fotografii rare, de colecţie, iar turiştii vor să afle povestea din spatele lor!”

Anul 2025 a găsit Cuibul Reginei, gazda Muzeului Portului Constanţa, într-o stare jalnică, departe rău de standardele unei instituţii care îşi deschide porţile în faţa vizitatorilor. Afectată profund de condiţiile meteo nefavorabile, clădirea care găzduieşte piese şi imagini de colecţie, dar şi o bibliotecă cu lucrări rare va intra curând într-un amplu proces de reabilitare.

Despre trecutul şi viitorul instituţiei, care ar fi putut reprezenta un brand al Constanţei cu patina Regalităţii, am discutat cu muzeograful George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanţa, care a acordat un interviu în exclusivitate ziarului „Cuget Liber”.

- Domnule George Varsami, Muzeul Portului Constanţa lipseşte din lumina reflectoarelor. Se vorbeşte puţin, se scrie la fel de puţin despre el. Cine sunt cei care vă mai trec pragul, mai aveţi vizitatori?

- Din start, trebuie precizat că muzeul funcţionează sub tutela Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime (CN APM) SA Constanţa. Cei mai fideli vizitatori ai noştri sunt foştii lucrători portuari, pentru că, din păcate, sunt puţini constănţeni şi turişti care ştiu de existenţa noastră.

De asemenea, primim grupuri de elevi, în cadrul activităţilor din săptămâna „Şcoala altfel”, dar şi turişti străini care ajung în Constanţa cu navele fluviale. Foarte puţini sunt vizitatorii de pe navele maritime. Pentru a-şi eficientiza costurile, vapoarele descarcă şi încarcă repede, iar echipajele nu mai au timp de vizite, ca odinioară. 

- Din ce văd, fără nicio exagerare, cei care se încumetă să vă treacă pragul îşi cam pun sănătatea în pericol. Cum de s-a ajuns la acest aspect estetic neplăcut?

- Din păcate, anul acesta, din cauza ploilor din primăvară, infiltraţiile au provocat stricăciuni majore, igrasie, mucegai, ceea ce face improprie vizitarea muzeului. Nu sunt condiţii pentru a primi vizitatori, pentru că aerul este greu respirabil în sălile de expoziţie. A sărit tencuiala, este un miros urât. Veste bună este însă că a fost semnat contractul pentru expertiza tehnică, iar în toamnă vor demara lucrările efective de reabilitare a clădirii.

- Care sunt piesele de greutate ale muzeului, ce vor putea admira vizitatorii aici?

- În primul rând, amintirile! Avem fotografii începând de la 1860, deţinem o primă fotografie a Peninsulei Constanţei. Poate fi analizată prin fotografiile expuse dezvoltarea acestei părţi a Constanţei, cu Peninsula şi portul, cum a evoluat, de la absolut nimic până la actualul port ce se întinde pe o suprafaţă de 5.000 de hectare.

- Ce personal deserveşte acest muzeu?

- În cadrul Serviciului Documentare şi Arhivă, suntem 10 persoane. Pe rând, ne facem aici datoria, în funcţie de numărul de vizitatori.

- Spuneţi că vor începe curând reparaţiile. Despre ce lucrări ar fi vorba?

- După finalizarea expertizei, cu siguranţă lucrările vor începe în toamnă. Va fi o lucrare complexă, o refacere completă, care vor include pereţii, acoperişul, terasa, dar şi schimbări - mai mici - în interior. Trebuie să ne ferim în primul rând de intemperii. Zăpada acumulată, ploile în exces au cauzat multe probleme.

Vor fi refăcute faţadele, ornamentele şi sistemele de drenaj, vor fi restaurate elementele metalice deteriorate. Arhitectura originală va fi păstrată, dar cu adaptare la standardele actuale de siguranţă şi funcţionalitate. 

- Cât costă un bilet de acces în muzeu?

- Toată lumea trebuie să ştie că accesul în muzeu este gratuit, cu o singură condiţie: să fie anunţată vizita! Aşa cum vă spuneam şi în debutul acestui interviu, principalul finanţator şi beneficiar al activităţii este Administraţia Porturilor Maritime. Sunt situaţii - şi nu puţine! - în care primim delegaţii oficiale din România sau din străinătate, iar în acest caz, ceilalţi vizitatori trebuie să aştepte. Turiştii au de parcurs aproximativ 750 de metri pe jos, de la Poarta 1, pe lângă dig, în soare sau plătesc taxa de acces în port pentru maşină. Dacă ajung la noi şi nu pot vizita, se creează un sentiment de uşoară frustrare.

Ca atare, nici reclama noastră, nici includerea într-un circuit turistic nu au fost pe măsura aşteptărilor unora. Este normal să existe această procedură (n.r. - de a anunţa vizita), o regăsim şi la alte instituţii de cultură de anvergură din alte ţări.

- Cum colaboraţi cu celelalte muzee din Constanţa, faceţi „schimb” de vizitatori?

- Foarte bine! De la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologic, avem piese în custodie, iar cu Muzeul de Marină am colaborat perioade îndelungate. De asemenea, chiar şi de la Muzeul de Artă am adus aici lucrări ale lui Ion Jalea, care înfăţişau muncitori din port, lucrări cu tematică portuară. A trebuit să le dăm înapoi, nu ştiu cât de bine le puteam păstra, din punct de vedere fizic, pe perioada renovării. Dar vom relua colaborările după finalizarea lucrărilor.

Colaborăm la fel de bine şi cu instituţiile de învăţământ. Anul trecut, am avut mii de elevi vizitatori, însoţiţi de profesori. Din păcate, anul acesta, condiţiile improprii au impus o restricţionare a vizitatorilor, mai ales în cazul copiilor. Dacă cineva are astm sau o altă afecţiune respiratorie, nu e tocmai recomandabil să vină în vizită la noi. Igrasia s-a infiltrat atât de puternic în pereţi, încât reparaţiile pe care le-am făcut în primăvară nici nu se mai cunosc. 

- Ce veţi face cu exponatele în perioada de execuţie a lucrărilor? Aveţi soluţii?

- Va trebui să mutăm exponatele, este clar, dar, din fericire, există sedii în portul Constanţa în care obiectele pot sta în siguranţă pe o perioadă determinată. Noi nu deţinem obiecte de patrimoniu care să impună condiţii speciale, nu sunt colecţii precum cele de la Muzeul de Istorie, piese de aur de acum 2.000 de ani.

- Nu vă lipseşte nici biblioteca! Ce cărţi poate regăsi un vizitator pe rafturi?

- În biblioteca muzeului, avem cărţi folosite inginerii care au lucrat de-a lungul timpului în port, volume de electrică şi electrotehnică, de obicei în limba germană, ei erau campioni la aşa ceva, dar şi cărţi de specialitate în construcţii, realizate de francezi. De asemenea, avem registre Lloyd de prin anii 50. Pentru o strictă documentare, sunt cărţi suficiente. 

- Cât durează un tur al muzeului?

- Durata unui tur variază, totul în funcţie de cât de interesat este vizitatorul. Când sunt elevi, durează mai puţin, interesul copiilor este canalizat pe alte direcţii, dar sunt şi oameni interesaţi, care pun întrebări, care văd o fotografie şi vom să asculte o poveste, iar noi trebuie să le spunem ce se întâmplă în spatele acestui cadru.

Avem fotografii rare şi ceea ce e mai interesant este faptul că localizarea se poate face imediat. Dacă priveşti pe fereastră, găseşti lesne locurile fotografiate acum 100 de ani.

- Domnule George Varsami, mult succes în activitate!

- Vă mulţumesc!