Interviu cu Marian Dinu, fost antrenor secund la Farul. "Noi am realizat atunci, la Bacău, o adevărată minune"

14453

Articole de la același autor

Poveştile din sport sunt adesea frumoase şi rămân în memoria oamenilor pentru mult timp, poate până la finalul vieţii.

Unul dintre momentele care au marcat istoria fotbalului constănţean s-a consumat în anul 2001, atunci când FC Farul  Constanţa a promovat din Liga a Doua în Liga Întâi după un baraj de-a dreptul nebun disputat împotriva formaţiei FCM Bacău.


A fost atunci 2-1 pentru Farul la Constanţa, pentru ca la Bacău să se ajungă la loviturile de departajare, acolo unde constănţenii au câştigat.

Unul dintre protagoniştii acestui succes este Marian Dinu, antrenorul secund al lui Petre Grigoraş din acel moment.

Un om educat, un om calm, calculat, care întotdeauna şi-a ales foarte bine paşii în viaţă.

Nu are rost să mai lungim vorba, astfel încât vă invităm să aflaţi povestea barajului de la Bacău, dar şi alte aspecte de neuitat, chiar din spusele lui Marian Dinu, care a oferit un interviu în exclusivitate pentru „Cuget Liber” în acest sens.



- Cred că toată lumea vrea să audă povestea de la Bacău. Ce amintiri vă leagă de acea experienţă?

- A fost cel mai important eveniment din viaţa mea de antrenor. Fiind la început de carieră, promovarea cu FC Farul Constanţa, echipa mea de suflet, a fost o bucurie imensă să se întâmple acest lucru încă din primul an. Am început destul de târziu campania de pregătire a campionatului de Liga a Doua. Într-un final, am încheiat pe locul al doilea şi am ajuns la barajul cu echipa din Bacău. La prima vedere nu ne-a acordat nimeni nicio şansă în această dublă pentru că toată lumea ştie că cei din Bacău aveau o trupă formată din jucători foarte experimentaţi. Erau foarte bine organizaţi, inclusiv din punct de vedere al conducerii. Totuşi, am plecat cu entuziasm şi cu încredere şi am crezut în şansa noastră. După o dublă manşă senzaţională în care, de la patronul clubului şi până la ultimul om ca importanţă, am adus contribuția şi am reuşit să realizăm minunea.



- Ce le-aţi spus băieţilor în vestiar înainte ca ei să iasă pe gazon? Care a fost discursul?


- Aveam un avantaj pentru că învinsesem în prima manșă la Constanţa cu 2-1. Aveam două variante. Să facem meci egal sau să câştigăm. Am ajuns într-un final la loviturile de departajare, acolo unde am avut încredere mare de tot. Atât conducerea clubului, cât şi antrenorul Petre Grigoraş le-a cerut jucătorilor să intre pe teren fără trac şi fără emoţie pentru că nu va fi nicio problemă dacă nu vom reuşi. Atmosfera a fost incredibilă. Am simţit publicul ostil de la Bacău, dar am avut şi noi suporterii noştri minunaţi care ne-au făcut să trecem peste orice. Au fost multe şicane din partea suporterilor băcăuani, dar noi de când am plecat din Constanţa am simţit că suporterii noştri ne sunt alături. Ne-au petrecut de la stadion cu aplauze, ne-au încurajat. Pe teren îi simţeam de la depărtare şi ştiam că sunt cu noi şi lucrul acesta ne-a ajutat foarte mult.



- Cum a fost toată desfăşurarea de forţe? Ne amintim că arbitrajul a fost pro Bacău, iar echipele de televiziune nu au avut voie să filmeze meciul. Ce s-a întâmplat?


- Încă de la intrarea pe stadion li s-a interzis celor de la presă să intre cu aparatură şi să filmeze meciul. Televiziunile centrale nu au avut cum să transmită. În momentul acela am simţit că vom avea probleme, că ceva era în neregulă. Dar, până la urmă, totul s-a întors împotriva lor. Presiunea a crescut la cote de neimaginat pentru ei şi într-un final au clacat. Am înscris toate loviturile de departajare, iar ei au ratat două. Nu mai are rost să îmi aduc aminte de acel arbitraj. Cred că ar trebui să ne rămână în memorie evoluţia noastră şi apoi momentele de la finalul jocului.





- Cum aţi petrecut după finalul meciului?

- Din câte îmi amintesc ne-am întors la Constanţa. Am fost întâmpinaţi la intrarea în oraş de o mulţime de suporteri şi ne-am deplasat împreună la restaurantul Colonadelor, acolo unde împreună cu toată lumea am petrecut o seară de neuitat. Preşedintele nostru, Gheorghe Bosînceanu, a fost extrem de fericit. Era în al nouălea cer. Dânsul venise de jumătate de an alături de noi, iar acest lucru ne-a ajutat enorm de mult pentru că a adus stabilitate din toate punctele de vedere. Şi după acel moment am reuşit împreună să aducem performanţe acestui club şi am răsplătit suporterii care ne-au susţinut necondiţionat.

- Haideţi să trecem puţin şi la perioada SSC Farul. Cum aţi privit acest proiect creat de suporteri?

- A fost un proiect deosebit. La prima vedere, multora li s-a părut că acest proiect nu poate fi realizat, dar, totuşi, ambiţia şi dăruirea şi implicarea din toate punctele de vedere au readus clubul constănţean în Liga a Treia, după care în Liga a Doua. Suporterii s-au implicat financiar şi a mai existat şi sprijinul Primăriei. Apoi a urmat fuziunea cu Academia Gheorghe Hagi, care, zic eu, a fost un lucru extraordinar. Îmi amintesc acel prim meci din Liga a Doua cu Poli Timişoara, atunci când la Ovidiu, băiatul lui Petre Grigoraş, Alex Grigoraş, a înscris patru goluri. Am fost spectator la acel meci pentru că noi încă nu eram implicaţi în acel proiect. S-a reuşit o evoluţie senzaţională din partea jucătorilor.



- V-a părut rău că acel proiect nu a mai continuat şi că s-a produs această fuziune cu Viitorul Constanţa şi astfel nu aţi mai rămas în acea echipă?


- Părerea mea de rău a fost că nu am reuşit colaborarea până să vină Gheorghe Hagi alături de club. În perioada când preşedinte era Ciprian Marica, am fi putut continua. Din punctul nostru de vedere, al conducerii tehnice, aveam un lot de jucători foarte bun şi cu trei-patru noi achiziţii am fi reuşit să facem o echipă competitivă şi să ne batem pentru promovarea în Liga Întâi. Când am plecat la drum din Liga a Treia, acesta a fost obiectivul.

- Dumneavoastră cum sunteţi în această perioadă? Cu ce vă ocupaţi?

- În acest moment m-am rupt de fotbal pentru că după perioada pe care am amintit-o, am plecat cu un gust amar. Nu am plecat în cele mai bune relaţii după șase luni de zile de colaborare. Am fost neplătiţi, dar nu vreau să mai amintesc acest lucru.



- Eu, sincer, mă aşteptam să vă văd în staff-ul tehnic al lui Petre Grigoraş la echipa din Cernavodă. De ce nu mai colaboraţi?

- Am avut o ofertă din partea lui Gheorghe Hagi pentru centrul de copii şi juniori, dar deja semnasem cu o companie de import-export şi aveam un contract bine pus la punct şi nu am putut să reziliez în acel moment. A trebuit să îmi continui activitatea. Probabil că dacă Petre Grigoraş ar promova cu echipa într-un eşalon superior şi ar avea nevoie de serviciile mele, nu aş refuza. Dar în momentul acesta, poate că resursele financiare ale clubului din Cernavodă nu le-ar permite să suporte remuneraţia unei echipe tehnice mai bine organizată din punct de vedere numeric. Petre Grigoraş îl are doar antrenor secund pe Gică Mina, cel care se ocupă şi cu antrenamentul portarilor. Am rămas în relaţii foarte bune cu Petre Grigoraş. Noi am avut întotdeauna o relaţie foarte bună atât ca şi colegi, în perioada cât eram jucători, dar şi ca antrenori. Ne-au legat 18 ani de zile şi din punctul meu de vedere suntem prieteni pe viaţă. Nu o să poată nimeni să strice această relaţie, pentru că din punctul meu de vedere am trăit momente senzaţionale. Ca antrenor, nu am avut nici un fel de eşecuri. Am avut doar motive de bucurie pe unde am fost şi cred că am lăsat echipe bine organizate şi bine formate din punct de vedere fotbalistic. Pe unde am fost, atunci când am plecat, am plecat cu fruntea sus.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3497 secunde