Viorel Filimon, "îngerul păzitor" al tenisului de masă românesc. "Obiectivul este o medalie olimpică"
27050
Articole de la același autor
Aşa cum este bine cunoscut, Constanţa este capitala tenisului de masă feminin românesc. Acest lucru se întâmplă de foarte mult timp şi principalul „vinovat” este antrenorul Viorel Filimon, care pune suflet în tot ceea ce face. Un om serios, atent la fiecare detaliu, sobru câteodată, dar şi vesel atunci când este cazul, Viorel Filimon a creat o echipă naţională, dar şi o echipă de club care să se bată cu cele mai mari forţe ale lumii. Cum a reuşit acest lucru, care nu se întâmplă de puţin timp, ne spune chiar el în interviul următor.
-Domnule Filimon, aţi obţinut o performanţă incredibilă cu echipa CSM Constanţa şi aţi ajuns în semifinalele unei cupe europene. Cum aţi trăit momentul?
-Începutul a fost acum 4 luni de zile, după o analiză pe parcursul căreia ne-am întrebat dacă am putea să participăm cu echipa asta tânără într-o cupă europeană în care mai participasem în 1991, 1992, în 2005 şi cam atât. Costurile erau destul de mari, finanţarea era aproape imposibilă şi, la un moment dat, am renunţat să mai participăm, cu toate că am avut echipă valoroasă mai tot timpul. Ne-am înscris, am avut trei etape consecutive. Una în Portugalia, două în Spania şi, ulterior, aceasta din Franţa. Din motive de sală şi din motive de organizare, în etapa a treia am ajuns la concluzia că este imposibil de organizat la Constanţa şi am jucat ambele meciuri în Spania. Le-am câştigat pe amandouă şi astfel am ajuns să jucăm cu această echipă incredibilă care venea din Liga Campionilor. Am avut puţin mai mult timp pentru a ne organiza şi, deoarece Sala Sporturilor a fost ocupată, a trebuit să organizăm la LPS „Nicolae Rotaru”. Acolo ne desfăşurăm activitatea zi de zi. Fetele au jucat destul de bine şi ne-am impus cu 3-2, iar aproape imposibilul s-a produs în Franţa, când ele au jucat mult mai slab decât la noi. Am câştigat 3-1 şi ne-am calificat. Cam acesta a fost filmul calificării.
-Domnule Filimon, aţi obţinut o performanţă incredibilă cu echipa CSM Constanţa şi aţi ajuns în semifinalele unei cupe europene. Cum aţi trăit momentul?
-Începutul a fost acum 4 luni de zile, după o analiză pe parcursul căreia ne-am întrebat dacă am putea să participăm cu echipa asta tânără într-o cupă europeană în care mai participasem în 1991, 1992, în 2005 şi cam atât. Costurile erau destul de mari, finanţarea era aproape imposibilă şi, la un moment dat, am renunţat să mai participăm, cu toate că am avut echipă valoroasă mai tot timpul. Ne-am înscris, am avut trei etape consecutive. Una în Portugalia, două în Spania şi, ulterior, aceasta din Franţa. Din motive de sală şi din motive de organizare, în etapa a treia am ajuns la concluzia că este imposibil de organizat la Constanţa şi am jucat ambele meciuri în Spania. Le-am câştigat pe amandouă şi astfel am ajuns să jucăm cu această echipă incredibilă care venea din Liga Campionilor. Am avut puţin mai mult timp pentru a ne organiza şi, deoarece Sala Sporturilor a fost ocupată, a trebuit să organizăm la LPS „Nicolae Rotaru”. Acolo ne desfăşurăm activitatea zi de zi. Fetele au jucat destul de bine şi ne-am impus cu 3-2, iar aproape imposibilul s-a produs în Franţa, când ele au jucat mult mai slab decât la noi. Am câştigat 3-1 şi ne-am calificat. Cam acesta a fost filmul calificării.
-Mergeţi cu echipa naţională a României la Campionatele Mondiale din Coreea de Sud. Cum credeţi că o să vă descurcați acolo?
-Da, este adevărat. Mergem în Coreea, acolo unde vom avea un turneu incredibil de greu. Elena Zaharia, din Constanţa, face parte din echipa naţională a României. Bineînţeles că ne bazăm şi pe Eliza Samara. Suntem în primele opt din lume. Noi şi cu Germania, singurele din Europa. Criteriul de calificare pentru Jocurile Olimpice este acela de a ne clasa la această competiţie tot în primele opt. Suntem într-o grupă extrem de grea cu Singapore, Suedia, Serbia şi Canada. O grupă în care avem foarte multe asiatice în aceste echipe adverse. Se vor califica primele trei din grupă, după aceea se va face un sistem eliminatoriu şi ar trebui să mai câştigăm cel puţin două meciuri pentru a intra în această fază de primele opt. Este obiectivul oficial al Federaţiei Române de Tenis de Masă. Dacă reuşim acest lucru, ne vom califica la Jocurile Olimpice şi acolo vom încerca să obţinem o medalie olimpică.
-Da, este adevărat. Mergem în Coreea, acolo unde vom avea un turneu incredibil de greu. Elena Zaharia, din Constanţa, face parte din echipa naţională a României. Bineînţeles că ne bazăm şi pe Eliza Samara. Suntem în primele opt din lume. Noi şi cu Germania, singurele din Europa. Criteriul de calificare pentru Jocurile Olimpice este acela de a ne clasa la această competiţie tot în primele opt. Suntem într-o grupă extrem de grea cu Singapore, Suedia, Serbia şi Canada. O grupă în care avem foarte multe asiatice în aceste echipe adverse. Se vor califica primele trei din grupă, după aceea se va face un sistem eliminatoriu şi ar trebui să mai câştigăm cel puţin două meciuri pentru a intra în această fază de primele opt. Este obiectivul oficial al Federaţiei Române de Tenis de Masă. Dacă reuşim acest lucru, ne vom califica la Jocurile Olimpice şi acolo vom încerca să obţinem o medalie olimpică.
-Care este secretul dumneavoastră, ce le spuneţi fetelor, pentru că le-am văzut că sunt foarte montate la toate meciurile pe care le dispută?
-Lucrurile acestea nu se întâmplă de o lună, de două, de un an, de trei. Ele se întâmplă de când aceste fete erau mici. Încercăm să le impunem un anumit ritm, o anumită tactică, de la meci la meci. Tot timpul la antrenamente există tot felul de scheme, facem analiză pe jocurile pe care le-am avut şi este normal ca aceste lucruri să se vadă atunci când jucăm meciuri. Când le cerem fetelor ceva, ele cunosc deja lucrurile şi se adaptează mai uşor la ceea ce adversarul le impune. Nu este un secret, este o muncă asiduă de ani de zile. Elena Zaharia joacă de la cinci ani, iar acum are 20 de ani. În situaţia asta sunt 16 ani de acumulări, iar tot ceea ce aţi fi vrut dumneavoastră să ştiţi, secrete, picanterii, ele ţin de acumulările de la foarte multe ore de antrenamente.
-Înainte de finalul anului 2023 am vorbit cu veterana lotului, constănţeanca noastră, Eliza Samara. La acel moment, ea a spus că ar vrea să se retragă după participarea la Jocurile Olimpice de la Paris. Ce părere aveţi despre lucrul acesta?
-Este normal că retragerea ei ar fi o pierdere pentru România. Un om la vârsta de 35 de ani, fizic şi mental, nu mai poate să ţină pasul, este normal ca această retragere să se producă. Dar eu cred totuşi că Eliza încă mai poate să mai joace chiar la nivelul lotului naţional, chiar dacă nu evoluează în toate meciurile. Este un om cu o mare experienţă, care poate să dea un impuls echipei, tinerelor care urmează să intre la masă. Această echipă naţională, în decursul anilor, a demonstrat că este capabilă de orice performanţă notabilă. Chiar dacă unele fete au renunţat, celelalte au venit destul de bine pregătite din spate şi au făcut acest schimb de generaţie de multe ori, încă de aproape 20 de ani. Sunt două generaţii care s-au înlocuit una pe alta. Aşa că eu cred că Eliza, chiar dacă nu ar mai putea să fie omul de bază în echipa naţională, în interiorul echipei poate să dea destul de multă încredere şi experienţă. Nu va renunţa atât de uşor. Obiectivul nostru, la ultimele două ediţii ale Jocurilor Olimpice, a fost obţinerea unei medalii şi mereu am fost aproape. Am ieşit acolo, aproape de podium, dar problema este că asiaticele vin tot timpul cu tot felul de noutăţi, tot felul de lucruri pe care încă noi nu am reuşit să le atingem la acele momente. Am mai bătut asiatice, chinezoaice, japoneze, coreene, dar important este ca la această competiţie supremă să prinzi vârful de formă. Aşa că acesta nu este doar visul Elizei, ci este visul tuturor. Este visul federaţiei, al Comitetului Olimpic Sportiv, aşa că încercăm să facem tot ce este posibil astfel încât întâi să ne calificăm şi după aceea să jucăm bine, să ajungem acolo unde ne dorim.
-Lucrurile acestea nu se întâmplă de o lună, de două, de un an, de trei. Ele se întâmplă de când aceste fete erau mici. Încercăm să le impunem un anumit ritm, o anumită tactică, de la meci la meci. Tot timpul la antrenamente există tot felul de scheme, facem analiză pe jocurile pe care le-am avut şi este normal ca aceste lucruri să se vadă atunci când jucăm meciuri. Când le cerem fetelor ceva, ele cunosc deja lucrurile şi se adaptează mai uşor la ceea ce adversarul le impune. Nu este un secret, este o muncă asiduă de ani de zile. Elena Zaharia joacă de la cinci ani, iar acum are 20 de ani. În situaţia asta sunt 16 ani de acumulări, iar tot ceea ce aţi fi vrut dumneavoastră să ştiţi, secrete, picanterii, ele ţin de acumulările de la foarte multe ore de antrenamente.
-Înainte de finalul anului 2023 am vorbit cu veterana lotului, constănţeanca noastră, Eliza Samara. La acel moment, ea a spus că ar vrea să se retragă după participarea la Jocurile Olimpice de la Paris. Ce părere aveţi despre lucrul acesta?
-Este normal că retragerea ei ar fi o pierdere pentru România. Un om la vârsta de 35 de ani, fizic şi mental, nu mai poate să ţină pasul, este normal ca această retragere să se producă. Dar eu cred totuşi că Eliza încă mai poate să mai joace chiar la nivelul lotului naţional, chiar dacă nu evoluează în toate meciurile. Este un om cu o mare experienţă, care poate să dea un impuls echipei, tinerelor care urmează să intre la masă. Această echipă naţională, în decursul anilor, a demonstrat că este capabilă de orice performanţă notabilă. Chiar dacă unele fete au renunţat, celelalte au venit destul de bine pregătite din spate şi au făcut acest schimb de generaţie de multe ori, încă de aproape 20 de ani. Sunt două generaţii care s-au înlocuit una pe alta. Aşa că eu cred că Eliza, chiar dacă nu ar mai putea să fie omul de bază în echipa naţională, în interiorul echipei poate să dea destul de multă încredere şi experienţă. Nu va renunţa atât de uşor. Obiectivul nostru, la ultimele două ediţii ale Jocurilor Olimpice, a fost obţinerea unei medalii şi mereu am fost aproape. Am ieşit acolo, aproape de podium, dar problema este că asiaticele vin tot timpul cu tot felul de noutăţi, tot felul de lucruri pe care încă noi nu am reuşit să le atingem la acele momente. Am mai bătut asiatice, chinezoaice, japoneze, coreene, dar important este ca la această competiţie supremă să prinzi vârful de formă. Aşa că acesta nu este doar visul Elizei, ci este visul tuturor. Este visul federaţiei, al Comitetului Olimpic Sportiv, aşa că încercăm să facem tot ce este posibil astfel încât întâi să ne calificăm şi după aceea să jucăm bine, să ajungem acolo unde ne dorim.
-Să ne întoarcem puţin la meciul cu franţuzoaicele disputat la LPS „Nicolae Rotaru”. Au fost 300 de oameni în tribune, care au creat o atmosferă fantastică. Cum aţi privit acest lucru?
-A fost incredibil. Ne-am mobilizat într-un mod controlat pentru că ne-am dat seama că mai mult de 300 de oameni nu puteau intra în sală. Am fost activi pe reţelele de socializare, prietenii ne-au ajutat, ne-au ajutat şi amatorii de tenis de masă care practică foarte mult acest sport şi sunt înnebuniţi să practice acest sport. Numărul ar fi fost mult mai mare dacă spaţiul ne permitea. Noi a trebuit să ne încadrăm în nişte limite regulamentare şi am căutat să nu avem mai mult de aceste 300 de persoane care au intrat pentru prima dată într-o sală de antrenament, cum este aceasta a noastră. Eu zic că a ieşit foarte bine. Publicul a pus presiune pe adversare, dar aceaşi presiune a fost şi pe noi. Doar ce ne întorsesem de la Campionatul European de U21, cu o seară înainte. Noaptea am mers la sală şi am amenajat, iar dimineaţă, fetele când au venit la antrenament au rămas mirate, spunând că aşa ceva nu mai văzuseră. Pe undeva, şocul lor a fost dimineaţă. Apoi, au mai avut un şoc atunci când au văzut că sala este plină, iar ele nu se aşteptau. Faptul că popularizarea acestui sport nu se face permanent, faptul că se spune că tenisul de masă nu este un sport care atrage spectatori este puţin cam fals. Totul depinde de mobilizare şi de anunţul făcut înainte cu mult timp. Noi ne-am mobilizat cu 3-4 zile înainte.
-Domnule Filimon, vă mulţumim şi vă urăm mult succes la Campionatul Mondial din Coreea de Sud şi la celelalte competiţii.
-Vă mulţumesc mult şi eu şi apreciez mult interesul dumneavoastră, al ziariştilor de la „Cuget Liber“, pentru noi. Ne-aţi fost întotdeauna alături!
-A fost incredibil. Ne-am mobilizat într-un mod controlat pentru că ne-am dat seama că mai mult de 300 de oameni nu puteau intra în sală. Am fost activi pe reţelele de socializare, prietenii ne-au ajutat, ne-au ajutat şi amatorii de tenis de masă care practică foarte mult acest sport şi sunt înnebuniţi să practice acest sport. Numărul ar fi fost mult mai mare dacă spaţiul ne permitea. Noi a trebuit să ne încadrăm în nişte limite regulamentare şi am căutat să nu avem mai mult de aceste 300 de persoane care au intrat pentru prima dată într-o sală de antrenament, cum este aceasta a noastră. Eu zic că a ieşit foarte bine. Publicul a pus presiune pe adversare, dar aceaşi presiune a fost şi pe noi. Doar ce ne întorsesem de la Campionatul European de U21, cu o seară înainte. Noaptea am mers la sală şi am amenajat, iar dimineaţă, fetele când au venit la antrenament au rămas mirate, spunând că aşa ceva nu mai văzuseră. Pe undeva, şocul lor a fost dimineaţă. Apoi, au mai avut un şoc atunci când au văzut că sala este plină, iar ele nu se aşteptau. Faptul că popularizarea acestui sport nu se face permanent, faptul că se spune că tenisul de masă nu este un sport care atrage spectatori este puţin cam fals. Totul depinde de mobilizare şi de anunţul făcut înainte cu mult timp. Noi ne-am mobilizat cu 3-4 zile înainte.
-Domnule Filimon, vă mulţumim şi vă urăm mult succes la Campionatul Mondial din Coreea de Sud şi la celelalte competiţii.
-Vă mulţumesc mult şi eu şi apreciez mult interesul dumneavoastră, al ziariştilor de la „Cuget Liber“, pentru noi. Ne-aţi fost întotdeauna alături!
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Vineri, 02 Februarie 2024
Vineri, 26 Ianuarie 2024
Vineri, 19 Ianuarie 2024
Vineri, 12 Ianuarie 2024
Marţi, 30 Ianuarie 2024
Duminică, 28 Ianuarie 2024
Joi, 25 Ianuarie 2024
Joi, 25 Ianuarie 2024
Duminică, 21 Ianuarie 2024
Sâmbătă, 20 Ianuarie 2024
