X
Zully Mustafa: "Noi, la catedră, nu suntem doar niște livratori de conținut"
1149
Scriitoarea Zully Mustafa este învățătoare la o clasă din cadrul Școlii Gimnaziale nr. 6 „Nicolae Titulescu” din cartierul Tomis III, pentru că și-a dorit să lucreze cu copii din medii defavorizate. Este o militantă „instruită” la Teach for Romania, organizație despre care ne-a vorbit în acest interviu.
- De ce ai ales și în acest an să rămâi la aceeași catedră, în fața unor copii care au nevoie de tine pentru că provin din medii defavorizate?
- Răspunsul este foarte simplu. Ca orice învățător, vrei să ai continuitate la clasă. Cu un an înainte de a fi la Școala 6, am fost învățătoare în satul Tortoman și m-am atașat foarte tare de copii, iar despărțirea de ei a fost foarte grea. A trebuit să încep periplul concursului de titularizare și, evident, după concurs am luat un alt post cel de acum.
- Da, dar nu ai ales orice școală, în ciuda notei mari de la concurs, ci o colectivitate de care unii profesori nu sunt atrași.
- Mi-am dorit foarte mult să lucrez cu copii turci, eu fiind de etnie turcă. Am terminat, la rândul meu, la o școală generală cu copii turci și romi din Medgidia. Am vrut să dau înapoi societății ceea ce m-am pregătit să fac, știind foarte bine ce înseamnă să fii defavorizat, în sensul că există o ușoară tendință a profesorilor de a spune și crede că, dacă ești de etnie turcă, nu știi foarte bine limba română. Dar dacă ești suficient de ambițios nu numai că știi limba română, dar uite, poți să și publici cărți în limba română, poți deveni și învățător. Merg pe principiul că nu contează de unde provii, contează unde vrei să ajungi, prin educație. Este foarte important să te educi ca să-ți depășești condiția.
- Antrenamentul pentru educație la tine a venit odată cu descoperirea organizației Teach for Romania.
- A fost ca o continuare, pentru că eu mereu am crezut, încă de pe băncile liceului pedagogic, că un elev poate învăța orice, atât timp cât investești în el căldură, cunoștințele de care are nevoie, un conținut livrat cu tact pedagogic și afecțiune. Copiii, dacă-și iubesc învățătorul, profesorul, orice cadru didactic, se vor deschide, vor învăța. Important este să-l vadă pe omul de la catedră că-i pasă de ei. În primii mei ani de învățământ am mers pe principiul acesta, dar apoi am avut o pauză de 20 de ani în care am făcut cu totul altceva, respectiv presă, traduceri, televiziune. Apoi am vrut să mă întorc înapoi la copii și atunci am avut nevoie de un sprijin metodic pentru că am pierdut acești 20 de ani în învățământ și nu am mai știut ce se întâmplă exact în cancelarii. Am fost conștientă că am nevoie de o echipă de oameni care să mă susțină pe partea de leadership educațional. După anumite cercetări, căutări, am auzit de Teach for Romania. M-am înscris în program, prima dată nu am intrat, nu am reușit să completez formularul.
- De ce ai ales și în acest an să rămâi la aceeași catedră, în fața unor copii care au nevoie de tine pentru că provin din medii defavorizate?
- Răspunsul este foarte simplu. Ca orice învățător, vrei să ai continuitate la clasă. Cu un an înainte de a fi la Școala 6, am fost învățătoare în satul Tortoman și m-am atașat foarte tare de copii, iar despărțirea de ei a fost foarte grea. A trebuit să încep periplul concursului de titularizare și, evident, după concurs am luat un alt post cel de acum.
- Da, dar nu ai ales orice școală, în ciuda notei mari de la concurs, ci o colectivitate de care unii profesori nu sunt atrași.
- Mi-am dorit foarte mult să lucrez cu copii turci, eu fiind de etnie turcă. Am terminat, la rândul meu, la o școală generală cu copii turci și romi din Medgidia. Am vrut să dau înapoi societății ceea ce m-am pregătit să fac, știind foarte bine ce înseamnă să fii defavorizat, în sensul că există o ușoară tendință a profesorilor de a spune și crede că, dacă ești de etnie turcă, nu știi foarte bine limba română. Dar dacă ești suficient de ambițios nu numai că știi limba română, dar uite, poți să și publici cărți în limba română, poți deveni și învățător. Merg pe principiul că nu contează de unde provii, contează unde vrei să ajungi, prin educație. Este foarte important să te educi ca să-ți depășești condiția.
- Antrenamentul pentru educație la tine a venit odată cu descoperirea organizației Teach for Romania.
- A fost ca o continuare, pentru că eu mereu am crezut, încă de pe băncile liceului pedagogic, că un elev poate învăța orice, atât timp cât investești în el căldură, cunoștințele de care are nevoie, un conținut livrat cu tact pedagogic și afecțiune. Copiii, dacă-și iubesc învățătorul, profesorul, orice cadru didactic, se vor deschide, vor învăța. Important este să-l vadă pe omul de la catedră că-i pasă de ei. În primii mei ani de învățământ am mers pe principiul acesta, dar apoi am avut o pauză de 20 de ani în care am făcut cu totul altceva, respectiv presă, traduceri, televiziune. Apoi am vrut să mă întorc înapoi la copii și atunci am avut nevoie de un sprijin metodic pentru că am pierdut acești 20 de ani în învățământ și nu am mai știut ce se întâmplă exact în cancelarii. Am fost conștientă că am nevoie de o echipă de oameni care să mă susțină pe partea de leadership educațional. După anumite cercetări, căutări, am auzit de Teach for Romania. M-am înscris în program, prima dată nu am intrat, nu am reușit să completez formularul.
- Așa de complicat este?
- Nu este complicat, dar nu am vrut să mă laud cu cărțile și realizările mele și, de fapt, asta ar fi trebuit să fac. Suntem programați să credem că dacă vorbim despre lucrurile pe care le-am realizat, ne lăudăm. Probabil că și eu am fost programată astfel, din moment ce nu mi s-a părut important să le scot în evidență. Drept urmare am picat cu brio primul test, până când cineva mi-a deschis ochii și mi-a spus: păi tu chiar ești potrivită să fii în Teach la cât încurajezi pe toată lumea. ”Vorbește despre tot ce știi despre educație, în afara sistemului.” Face parte din cultura reușitei să vorbim despre ce am făcut bun, am muncit și merităm să ne bucurăm de realizările noastre. A doua oară am completat cum trebuie acel formular și am intrat în Teach. Oricum, mie nu-mi ies niciodată lucrurile din prima.
- Deci ești perseverentă, nu renunți.
- Da, și asta face parte tot din cultura reușitei. Pe cei din Teach for Romania nu-i interesează să fii doar învățătoare. Așadar, am intrat, am primit sprijinul necesar reîntoarcerii mele la catedră și atunci mi-am dat seama că noi, la catedră, nu suntem doar niște livratori de conținut. Oricum, nu-mi dorisem niciodată să fiu doar atât. Noi suntem în fața copiilor să oferim niște modele. De comportament, de caracter, chiar și de personalitate. Pentru că asta urmează un elev. Un om în devenire se uită la tine. Este modelul de care are el nevoie în viață? Vreau și eu să fiu ca doamna. Sau: Mi-a spus doamna că eu pot fi mai mult decât atât. În clasele primare, copiii ascultă mai mult de doamna decât de mama. Reveninf la Teach, cei din organizație sunt foarte atenți ca profesorii susținuți de ei să-i vadă pe copii, să simtă nevoile de bază ale copilului (că-i e foame, că-i e sete, că n-a dormit, că nu are parte de afecțiune acasă), să-i asculte și să-i audă. Dacă ești atent, îți dai seama de lucrurile acestea. Desigur, nu e nevoie să fii neapărat profesor Teach ca să vezi aceste lucruri, dar nu ai voie să fii profesor Teach și să nu vezi aceste lucruri. Sunt multe cadre didactice care văd și vin în întâmpinarea nevoilor copiilor, dar la Teach este o selecție riguroasă, bazată strict pe principiul că, dacă nu vezi copilul ca pe un tot unitar (și aici intră și familia lui), nu-l poți produce educație cu sens. De exemplu anul acesta au fost înscriși în jur de 2000 de profesori și au fost selectați 135. Procesul de selecție este foarte riguros, apoi se intră într-o academie fizică în care timp de 3 săptămâni îți sunt apăsate anumite butoane, tocmai ca să fie siguri că ești omul potrivit la locul potrivit și că nu ajungi într-o comunitate de copii vulnerabili, neștiind ce să faci acolo.
- Nu este complicat, dar nu am vrut să mă laud cu cărțile și realizările mele și, de fapt, asta ar fi trebuit să fac. Suntem programați să credem că dacă vorbim despre lucrurile pe care le-am realizat, ne lăudăm. Probabil că și eu am fost programată astfel, din moment ce nu mi s-a părut important să le scot în evidență. Drept urmare am picat cu brio primul test, până când cineva mi-a deschis ochii și mi-a spus: păi tu chiar ești potrivită să fii în Teach la cât încurajezi pe toată lumea. ”Vorbește despre tot ce știi despre educație, în afara sistemului.” Face parte din cultura reușitei să vorbim despre ce am făcut bun, am muncit și merităm să ne bucurăm de realizările noastre. A doua oară am completat cum trebuie acel formular și am intrat în Teach. Oricum, mie nu-mi ies niciodată lucrurile din prima.
- Deci ești perseverentă, nu renunți.
- Da, și asta face parte tot din cultura reușitei. Pe cei din Teach for Romania nu-i interesează să fii doar învățătoare. Așadar, am intrat, am primit sprijinul necesar reîntoarcerii mele la catedră și atunci mi-am dat seama că noi, la catedră, nu suntem doar niște livratori de conținut. Oricum, nu-mi dorisem niciodată să fiu doar atât. Noi suntem în fața copiilor să oferim niște modele. De comportament, de caracter, chiar și de personalitate. Pentru că asta urmează un elev. Un om în devenire se uită la tine. Este modelul de care are el nevoie în viață? Vreau și eu să fiu ca doamna. Sau: Mi-a spus doamna că eu pot fi mai mult decât atât. În clasele primare, copiii ascultă mai mult de doamna decât de mama. Reveninf la Teach, cei din organizație sunt foarte atenți ca profesorii susținuți de ei să-i vadă pe copii, să simtă nevoile de bază ale copilului (că-i e foame, că-i e sete, că n-a dormit, că nu are parte de afecțiune acasă), să-i asculte și să-i audă. Dacă ești atent, îți dai seama de lucrurile acestea. Desigur, nu e nevoie să fii neapărat profesor Teach ca să vezi aceste lucruri, dar nu ai voie să fii profesor Teach și să nu vezi aceste lucruri. Sunt multe cadre didactice care văd și vin în întâmpinarea nevoilor copiilor, dar la Teach este o selecție riguroasă, bazată strict pe principiul că, dacă nu vezi copilul ca pe un tot unitar (și aici intră și familia lui), nu-l poți produce educație cu sens. De exemplu anul acesta au fost înscriși în jur de 2000 de profesori și au fost selectați 135. Procesul de selecție este foarte riguros, apoi se intră într-o academie fizică în care timp de 3 săptămâni îți sunt apăsate anumite butoane, tocmai ca să fie siguri că ești omul potrivit la locul potrivit și că nu ajungi într-o comunitate de copii vulnerabili, neștiind ce să faci acolo.
Nu te duci să păzești niște copii, te duci în aceste comunități și faci tot ce e omenește posibil ca educația lor să conteze, ca părinții lor să înțeleagă de ce e importantă școala, chiar dacă nu li se pare importantă educația copiilor, unii dintre ei urmărind doar bursele sociale de care pot beneficia de pe urma lor.
- Mai devreme ai spus că zilele acestea chiar ai avut o inspecție de la Teach.
- Da. Academia de Leadership în educație durează doi ani de zile. Fiecare profesor are manager de profesori sau tutor care din când în când vine la clasă să-i cunoască pe copii. Nu văd niciodată acest lucru ca pe o inspecție, adică da, desigur, ne pregătim, facem proiectul de lecție, materialele didactice, dar să știi că se vede dacă cineva doar se pregătește pentru lecție sau a lucrat constant la clasă. Nu poți păcăli copiii. Nu poți păcăli pe nimeni. Copilul nu se atașează de tine acum, într-o oră. Este un proces de durată, pe care-l faci oră de oră, zi de zi, luni în șir. Copiii răspund la ceea ce ai construit în tot acest timp cu ei, iar asta se vede imediat. În inspecțiile de la Teach nu e niciodată vorba despre mine, ca învățătoare, nu eu contez aici. La clasa mea de exemplu, atunci când copiii întârzie nu stau pe hol să aștepte sfârșitul orei. La clasele mici de cele mai multe ori copiii nu întârzie că așa vor ei. Depind de părinți, de programul lor. Nu pot să-i țin pe hol pentru că mama a întârziat din cauza traficului sau a unui al patrulea copil care nu a dormit toată noaptea și mama a ațipit. Un copil care stă pe hol nu învață, trăiește doar frustrarea că nu a ajuns la timp. În comunitățile vulnerabile, e foarte important că acest copil a ajuns la școală. Pe mine nu mă interesează că a întârziat cinci minute. Restul de patru ore fără alea cinci minute a fost în clasă. În clasa pregătitoare aveam părinți care nu-i mai aduceau pe copii pentru că nu reușeau să ajungă la prima oră și atunci de ce să-i mai aducă și restul orelor? Nu contează că întârziați, le-am spus, important e că veniți la școală.
- Ce urmează după această inspecție?
- După această inspecție, se discută despre copii. Cum putem să-i ajutăm să-și depășească anumite temeri, anumite frustrări, anumite nevoi. Cum îi ajutăm să fie curajoși, să fie autonomi. Ce vreau eu să-i învăț pe copii este ca ei să se descurce mai apoi singuri în viață. Nu neapărat să învețe literele. Atât timp cât sunt la catedră le vor învăța. Când am luat anul trecut această clasă, aveam copii care nu știau limba română deloc, care nu fuseseră deloc la grădiniță. Când eu puneam o întrebare în română, ei îmi răspundeau în turcă. Avantajul meu era că înțelegeau română cât de cât, al lor că eu înțelegeam turca. De-acolo am construit. Acum vorbim în propoziții, dezvoltăm vocabularul, citim, scriem, sunt foarte curajoși. La mine în clasă nu există copil care să nu vrea să iasă la tablă. Dacă un copil nu iese la tablă, sigur are o problemă. O discutăm, întrebăm ce a pățit, de ce nu a dormit bine. Sunt obișnuiți să-mi spună tot ce au pe suflet și asta vreau să-i învăț să spună și acasă. Pe principiul acesta merge organizația Teach: un copil care are încredere în el, care are curaj să întrebe, căruia nu-i este retezată imediat vorba, un copil care are încredere în adultul din fața lui, are încredere să și învețe. Sigur, este mai greu, pierzi timp, dar acești copii, acum, la clasa I au întrebări de reflecție. Oare de ce e orizontul departe? Cât de departe? Mai departe decât e mama acum? Descoperă singuri lumea prin aceste întrebări. Le trec prin filtrul gândirii. iar întrebările copiilor la vârsta asta te pun și pe tine în încurcătură, te fac și pe tine să reflectezi.
Acești copii sunt evaluați tot timpul, sunt înscriși în bazele de date ale organizației Teach, se urmărește progresul lor și ne bucurăm împreună de rezultatele lor.
- Până unde merg aceste rezultate? Până la gimnaziu sau doar până la terminarea ciclului primar?
- Până la gimnaziu și mult după. Au fost elevii mei. Eu știu ce fac elevii mei pe care i-am avut în anul 2000, de exemplu. Le-am urmărit evoluția, fără să fi fost în Teach atunci. Ține de interesul pe care-l ai față de oamenii pe care i-ai pregătit sau ce impact ai avut asupra lor într-un moment al vieții tale și ce au învățat atunci vezi că aplică acum. Cumva mă evaluez și pe mine. Dacă ei sunt pe drumul cel bun simt că sunt și eu pe drumul cel bun. La un moment dat să spună: asta am învățat de la doamna. Un alt lucru pe care-l fac profesorii Teach este că-i învață pe copii să se autoregleze singuri. Când sunt furioși să înțeleagă de ce sunt furioși și apoi să se calmeze singuri. Dacă un om nu știe de unde a pornit o anumită supărare nu și-o poate rezolva.
- În Teach se vorbește și despre bullying?
- Se vorbeste despre bullying, se vorbește despre segregare, despre dezvoltarea personală, există subiecte de autoreflecție care ți se aștern în față și la care trebuie să te gândești. De ce? Un profesor care nu se cunoaște și care nu reușește să se autoregleze va intra în clasă furios, supărat de ceea ce i s-a întâmplat în viață iar lucrurile acestea se vor reflecta în felul în care livrează conținutul.
- Ce bine ar fi să multiplicăm acest Teach în toate școlile și cât mai mulți profesori să benefecieze de sprijinul acestor mentori!
- Da, așa este. Și profesorii au nevoie de mentori, iar cei din Teach sunt norocoși că se au unii pe alții pentru că sar imediat unii în ajutorul celorlalți, în proiectele pe care le au. teach for Romania nu este un proiect care te face să fii învățător, profesor sau director, ci trebuie să fii deja, tu trebuie să fii deja cadru didactic, dar te ajută să-ți dezvolți abilitățile de leadership, pentru că tu ești oricum un leader în clasa ta și îți ajuți copiii să devină și ei leaderi. Leaderii propriilor vieți. Exact acești copii au nevoie mai mult decât oricine de oameni care să reziste anumitor provocări gen părinți care nu există, sau neglijență, abuzuri în familie, și atunci e nevoie de un caracter foarte tare ca să poți să reziști și să vezi cum poți să rezolvi lucrurile acestea. Și-apoi mai este munca enormă, cea care nu se vede, cu părinții. Dacă nu reușești să-i convingi pe părinți să-i aducă pe copii la școală, ei nu vor veni la școală.
- Da. Academia de Leadership în educație durează doi ani de zile. Fiecare profesor are manager de profesori sau tutor care din când în când vine la clasă să-i cunoască pe copii. Nu văd niciodată acest lucru ca pe o inspecție, adică da, desigur, ne pregătim, facem proiectul de lecție, materialele didactice, dar să știi că se vede dacă cineva doar se pregătește pentru lecție sau a lucrat constant la clasă. Nu poți păcăli copiii. Nu poți păcăli pe nimeni. Copilul nu se atașează de tine acum, într-o oră. Este un proces de durată, pe care-l faci oră de oră, zi de zi, luni în șir. Copiii răspund la ceea ce ai construit în tot acest timp cu ei, iar asta se vede imediat. În inspecțiile de la Teach nu e niciodată vorba despre mine, ca învățătoare, nu eu contez aici. La clasa mea de exemplu, atunci când copiii întârzie nu stau pe hol să aștepte sfârșitul orei. La clasele mici de cele mai multe ori copiii nu întârzie că așa vor ei. Depind de părinți, de programul lor. Nu pot să-i țin pe hol pentru că mama a întârziat din cauza traficului sau a unui al patrulea copil care nu a dormit toată noaptea și mama a ațipit. Un copil care stă pe hol nu învață, trăiește doar frustrarea că nu a ajuns la timp. În comunitățile vulnerabile, e foarte important că acest copil a ajuns la școală. Pe mine nu mă interesează că a întârziat cinci minute. Restul de patru ore fără alea cinci minute a fost în clasă. În clasa pregătitoare aveam părinți care nu-i mai aduceau pe copii pentru că nu reușeau să ajungă la prima oră și atunci de ce să-i mai aducă și restul orelor? Nu contează că întârziați, le-am spus, important e că veniți la școală.
- Ce urmează după această inspecție?
- După această inspecție, se discută despre copii. Cum putem să-i ajutăm să-și depășească anumite temeri, anumite frustrări, anumite nevoi. Cum îi ajutăm să fie curajoși, să fie autonomi. Ce vreau eu să-i învăț pe copii este ca ei să se descurce mai apoi singuri în viață. Nu neapărat să învețe literele. Atât timp cât sunt la catedră le vor învăța. Când am luat anul trecut această clasă, aveam copii care nu știau limba română deloc, care nu fuseseră deloc la grădiniță. Când eu puneam o întrebare în română, ei îmi răspundeau în turcă. Avantajul meu era că înțelegeau română cât de cât, al lor că eu înțelegeam turca. De-acolo am construit. Acum vorbim în propoziții, dezvoltăm vocabularul, citim, scriem, sunt foarte curajoși. La mine în clasă nu există copil care să nu vrea să iasă la tablă. Dacă un copil nu iese la tablă, sigur are o problemă. O discutăm, întrebăm ce a pățit, de ce nu a dormit bine. Sunt obișnuiți să-mi spună tot ce au pe suflet și asta vreau să-i învăț să spună și acasă. Pe principiul acesta merge organizația Teach: un copil care are încredere în el, care are curaj să întrebe, căruia nu-i este retezată imediat vorba, un copil care are încredere în adultul din fața lui, are încredere să și învețe. Sigur, este mai greu, pierzi timp, dar acești copii, acum, la clasa I au întrebări de reflecție. Oare de ce e orizontul departe? Cât de departe? Mai departe decât e mama acum? Descoperă singuri lumea prin aceste întrebări. Le trec prin filtrul gândirii. iar întrebările copiilor la vârsta asta te pun și pe tine în încurcătură, te fac și pe tine să reflectezi.
Acești copii sunt evaluați tot timpul, sunt înscriși în bazele de date ale organizației Teach, se urmărește progresul lor și ne bucurăm împreună de rezultatele lor.
- Până unde merg aceste rezultate? Până la gimnaziu sau doar până la terminarea ciclului primar?
- Până la gimnaziu și mult după. Au fost elevii mei. Eu știu ce fac elevii mei pe care i-am avut în anul 2000, de exemplu. Le-am urmărit evoluția, fără să fi fost în Teach atunci. Ține de interesul pe care-l ai față de oamenii pe care i-ai pregătit sau ce impact ai avut asupra lor într-un moment al vieții tale și ce au învățat atunci vezi că aplică acum. Cumva mă evaluez și pe mine. Dacă ei sunt pe drumul cel bun simt că sunt și eu pe drumul cel bun. La un moment dat să spună: asta am învățat de la doamna. Un alt lucru pe care-l fac profesorii Teach este că-i învață pe copii să se autoregleze singuri. Când sunt furioși să înțeleagă de ce sunt furioși și apoi să se calmeze singuri. Dacă un om nu știe de unde a pornit o anumită supărare nu și-o poate rezolva.
- În Teach se vorbește și despre bullying?
- Se vorbeste despre bullying, se vorbește despre segregare, despre dezvoltarea personală, există subiecte de autoreflecție care ți se aștern în față și la care trebuie să te gândești. De ce? Un profesor care nu se cunoaște și care nu reușește să se autoregleze va intra în clasă furios, supărat de ceea ce i s-a întâmplat în viață iar lucrurile acestea se vor reflecta în felul în care livrează conținutul.
- Ce bine ar fi să multiplicăm acest Teach în toate școlile și cât mai mulți profesori să benefecieze de sprijinul acestor mentori!
- Da, așa este. Și profesorii au nevoie de mentori, iar cei din Teach sunt norocoși că se au unii pe alții pentru că sar imediat unii în ajutorul celorlalți, în proiectele pe care le au. teach for Romania nu este un proiect care te face să fii învățător, profesor sau director, ci trebuie să fii deja, tu trebuie să fii deja cadru didactic, dar te ajută să-ți dezvolți abilitățile de leadership, pentru că tu ești oricum un leader în clasa ta și îți ajuți copiii să devină și ei leaderi. Leaderii propriilor vieți. Exact acești copii au nevoie mai mult decât oricine de oameni care să reziste anumitor provocări gen părinți care nu există, sau neglijență, abuzuri în familie, și atunci e nevoie de un caracter foarte tare ca să poți să reziști și să vezi cum poți să rezolvi lucrurile acestea. Și-apoi mai este munca enormă, cea care nu se vede, cu părinții. Dacă nu reușești să-i convingi pe părinți să-i aducă pe copii la școală, ei nu vor veni la școală.
Apropo de multiplicarea profesorilor Teach în școli acum este perioada înscrierilor în organizație. Procesul de selecție a început deja și se va încheia în martie. Așadar, dacă dorește cineva să aibă un impact pozitiv în comunitățile vulnerabile, acum e momentul să scoateți aptitudinile de leadership și să le integrați acolo unde chiar este nevoie de ele.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Vineri, 08 Noiembrie 2024
Vineri, 25 Octombrie 2024
Vineri, 18 Octombrie 2024
Vineri, 11 Octombrie 2024
Joi, 03 Octombrie 2024
Joi, 26 Septembrie 2024
Vineri, 20 Septembrie 2024
Sâmbătă, 14 Septembrie 2024
Miercuri, 13 Noiembrie 2024
