Românii vor vota președintele României, nu povestea din jurul candidatului

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale de anul acesta este, fără îndoială, cea mai agresivă, mai tensionată și mai marcată de tentative de manipulare din câte campanii s-au dus vreodată în România. Stenograme, filmulețe, atacuri la persoană și replici tendențioase au "condimentat" și perioada de dinaintea primului tur de scrutin, dar, iată, și cele câteva zile care ne despart
de turul doi și asta numai în detrimentul alegătorului.

Astfel, de-a lungul campaniei am putut constata numeroase derapaje atât din partea unor instituții publice și a staff-urilor candidaților, dar mai ales a presei în ceea ce privește corecta informare a electoratului vizavi de rolul și atribuțiile care îi revin, potrivit Constituției, șefului statului. Iar din acest punct de vedere e important de menționat în ce măsură așteptările oamenilor de rând referitoare la "ce poate face președintele pen-tru ei" coincid cu prevederile constituționale.
Pentru că, nota bene!, președintele nu este sinonim cu puterea executivă (Guvernul) și nici cu cea legislativă (Parlamentul). Președintele unei țări nu reprezintă garanția unei vieți perfecte și a unui trai lipsit de greutăți. Tocmai de aceea, cetățenii cu drept de vot trebuie să se pronunțe în cunoștință de cauză, ținând cont de faptul că votul de duminică nu înseamnă, în pofida tuturor manipulărilor, exclusiv guvernarea din spatele șefului statului.

Rolul președintelui
În această ordine de idei, în capitolul II al Constituției, intitulat "Președintele României", Articolul 80 prevede că șeful statului "reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării". Alineatul 2 al aceluiași articol specifică faptul că președintele veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, iar pentru asta el exercită "funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate".
Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Conform alineatului 4 al Articolului 81 din Constituție, "nicio persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate", acestea putând fi și succesive.
De precizat este că, în timpul mandatului, președintele nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată.

Președinte vs. Guvern
Și pentru că experiența ultimelor luni a demonstrat că relația dintre președinte, Guvern și Parlament poate deveni extrem de tensionată, e oportun să explicăm procedura prin care șeful statului se implică, din poziția sa, în numirea Guvernului. Potrivit Articolului 85 al Constituției, "președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament".
Al doilea alineat al aceluiași articol prevedere că, în cazul unei remanieri guvernamentale sau de vacanță a postului, "președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului". De asemenea, alineatul 3 din Articolul 85 precizează că, "dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, președintele României va putea exercita atribuția prevăzută la alineatul 2 numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru".
Cât despre consultarea Guvernului, președintele poate consulta Executivul pe marginea unor probleme urgente și de importanță majoră. De asemenea, așa cum se menționează în Articolul 87 al Constituției, președintele "poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice și, la cererea primului-ministru, în alte situații".

Președinte vs. Parlament
Articolul 89 al Constituției se referă la dizolvarea Parlamentului și prevede că șeful statului poate, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, să dizolve Parlamentul dacă acesta din urmă "nu a acordat votul de încredere pen-tru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură". De asemenea, în cursul unui an, Parla-mentul poate fi dizolvat o singură dată. În plus, el "nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului președintelui și nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență".
De remarcat este, însă, că legea fundamentală nu specifică un termen anume în care Parlamentul se poate pronunța, prin vot, asupra Guvernului, astfel că Legislativul poate amâna ad infinitum reunirea celor două Camere pentru votul de învestitură al unui Cabinet, situație care, de altfel, se întâmplă în România în mo-mentul de față.

Atribuții
Șeful statului are, conform Articolelor 91 și 92 din Constituție, atribuții în domeniul politicii Externe și în cel al Apărării. El încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului, "într-un termen rezonabil". La propunerea Guvernului, președintele acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României, aprobând totodată înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
În Articolul 92 este precizat că președintele României este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).
În concluzie, președintele dezvoltă o relație de colaborare, consultare și mediere cu și între Parlament și Guvern, fără însă ca aceste trei entități să se substituie una alteia. Șeful statului nu acționează ca urmare a impulsurilor și dorințelor personale, ci în conformitate cu prevederile legale. Nu în ultimul rând, atribuțiile și rolul președintelui nu trebuie să fie confundate, în mentalul colectiv al cetățenilor cu drept de vot, cu așteptările personale ale fiecărui individ în parte. Cu alte cuvinte, în contextul scrutinului din 6 decembrie, alegătorii vor vota președintele României, nu povestea pe care staff-urile de campanie, televiziunile și ziarele au creat-o în jurul unuia sau a altuia dintre candidați.