De ce mâncăm mai mult decât trebuie

Ori de câte ori vrei să mănânci ceva, oprește-te o secundă și întreabă-te: Mi-e cu adevărat foame? Vei vedea că acest simplu exercițiu de sinceritate îți poate fi de mare folos în controlul greutății corporale. Potrivit unei vechi teorii citate de Good Food, organismul poate să își aleagă fără greș nutrienții de care are nevoie. În această idee, dr. Corina Zugravu, specialist în igiena ali-mentației și nutriție, precizează că, practic, s-a ajuns la concluzia că organismul simte, din instinct, anumite nevoi. De exemplu, când îi trebuie calciu, ne îndeamnă să bem lapte, iar când îi lipsește fierul, ne determină să mâncăm ficăței așa cum ne plac nouă. În plus, inițiatorul acestei teorii spunea că sunt destule dovezi în acest sens. De exemplu, doar iarna, când e frig și avem nevoie de energie pentru termoreglare, mâncăm mai cu poftă mâncare grasă, iar vara, când nu e nevoie de așa ceva, o tocană cu untură ne face greață. 

Alimentația, act social și sursă de plăcere 

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că omul nu mănâncă numai pentru a-și satisface necesitățile biologice, ci și pentru a socializa, a-și dovedi apartenența la un grup etnic sau religios, pentru a sărbători evenimente sau, pur și simplu, pentru a-și face plăcere. Mâncarea ne produce plăcere, acest lucru este ușor de sesizat, dar încă și mai mult, este dovedit științific, fiind ușor să mâncăm mai mult decât avem nevoie.

Hormonii controlează apetitul

Creierul nostru secretă substanțe asemănătoare opiului, substanțe lipidice cu funcții multiple, de la reglarea stării de spirit, până la reglarea apetitului, a funcțiilor cognitive (mai ales a memoriei), a durerii. Te-ai gândit de câte ori mănânci pentru că îți este cu adevărat foame?! Spre deosebire de foame, care este necesitatea fiziologică de a ingera alimente, fără discriminare, apetitul este necesitatea psihologică, dorința de a ingera un anumit aliment – menționează cunoscuta nutriționistă. Iar într-o lume în care suntem înconjurați de alimente care mai de care mai apetisante și mai atrăgătoare, mai este cazul să ne întrebăm oare care este participarea apetitului în ingestia de alimente?! De cele mai multe ori mănânci, de fapt, de poftă și nu de foame. Ai nevoie de ciocolata aceea sau de încă o felie de pizza pentru că îți este foame?! Evident, nu. Dar îți este poftă!

Dar de ce nu te poți opri?

Te-ai apucat să mănânci pentru că ți-a fost stimulat apetitul, asta este de înțeles. Dar nu cumva e cazul să mănânci mai puțin? Să te oprești repede, pentru că, nu-i așa, nu de foame mâncai?! Din păcate, nutriționistul spune că și aici lucrurile se complică. Când ești sătul, sângele are un nivel satisfăcător de glucoză, semnalul este dat și, practic, actul alimentar trebuie oprit. Majoritatea oamenilor însă nu se opresc dacă mâncarea le place sau dacă nu au senzația că s-au săturat. Continuă să mănânce, deși tubul digestiv le trimite semnale de alarmă. Și nu numai tubul digestiv! Uneori întreg corpul este afectat de mâncatul exagerat, sunt oameni care mănâncă până ce nu mai pot respira sau până ce apare o senzație de vomă!

Ce înseamnă a fi sătul

A fi sătul implică două elemente. Unul este sațietatea, senzația de plenitudine, dată de ingestia alimentelor și de absența foamei, când, de fapt, ar trebui să te oprești din mâncat. Omul însă, așteaptă, de obicei, să apară și sațierea - satisfacția alimentară, când se declanșează mecanismele ce opresc aportul alimentar. Din păcate, sațierea apare mai târziu, când s-a ingerat, probabil, cu mult peste necesități. Dincolo de teorie, este limpede că ingestia alimentelor este un act subiectiv, care poate fi totuși controlat, dacă există voință și rațiune. Așa că, ori de câte ori vrei să mănânci ceva, oprește-te o secundă și întreabă-te: mi-e cu adevărat foame? Vei vedea că acest simplu act îți poate fi de mare folos în controlul greutății corporale! - conchide specialista.