De ce suferă copiii de sindromul "privirii încrucișate"

Strabismul reprezintă o afecțiune vizuală în care ambii ochi nu au capacitatea de a focaliza aceeași imagine în același timp. Cel mai adesea apare în copilărie. Uneori strabismul mai este numit și "ochi-încrucișați", "privire crucișă". Factorii care favorizează deviația ochilor sunt vârsta și ereditatea.

"Aproape 80 la sută dintre copiii mai mici de trei ani pot avea strabism care nu este patologic. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că, până la trei ani, când vederea binoculară nu este stabilă. Abia în jurul vârstei de 5 - 6 ani apare fuziunea perfectă, stabilitatea echilibrului oculo-motor. În plus, experiența vizuală maturizează ochiul în continuu până la vârsta de 15 ani", a menționat dr. Eliza Avram, medici primar oftalomog.

Există mai multe tipuri de strabism, printre care strabismul convergent se caracterizează prin devierea privirii spre interior, cei mai afectați sunt copiii mici. Strabismul divergent se caracterizează prin devierea privirii spre exterior, afecțiunea este mai frecventă în rândul copiilor mai mari sau a adulților.

Hipertropia presupune devierea privirii în sus, iar hipotropia presupune devierea privirii în jos.

Alte tulburări de tipul strabismului sunt heterotropia este o formă de strabism asimptomatică care este corectată, de obicei, de creier, precum și esotropia infantilă este o boală ereditară care poate apărea la sugari și care necesită intervenție chirurgicală pentru corecție.