Fumatul vă pune în pericol întregul aparat respirator

269
Fumatul vă pune în pericol întregul aparat respirator - fond-fumat-1715255347.jpg

Articole recomandate

Fumatul, această plăcere „inofensivă”, este cel mai de temut inamic al plămânilor şi al întregului aparat respirator. Efectele distructive ale acestui obicei nu se văd imediat, specialiştii afirmând că abia după vârsta de 40 de ani se pot instala diferite afecţiuni provocate de fumat. Una dintre aceste afecţiuni este bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), care este ireversibilă şi afectează enorm calitatea vieţii.

Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este o boală respiratorie cronică ce afectează, atât bronhiile - bronşita cronică, cât şi plămânii - emfizem, şi se manifestă prin îngustarea progresivă şi ireversibilă a bronhiilor, însoţită de o scădere progresivă a capacităţii respiratorii. Potrivit dr. Mihaela Trenchea, principala cauză a acestei afecţiuni este fumatul. Specialiştii susţin că, în majoritatea cazurilor, BPOC apare la fumători, după vârsta de 40 de ani. Specialiştii afirmă că nu toţi fumătorii fac BPOC, dar s-a constatat că o proporţie de 10-15% dintre ei reacţionează exagerat la fumul de ţigară. Rezultatul este o inflamaţie cronică a bronhiilor şi plămânilor ce duce la îngustarea progresivă a bronhiilor şi la distrugeri ale pereţilor alveolelor pulmonare - emfizem. În afară de fumat, alte cauze pot fi: poluarea atmosferică, fumatul pasiv sau infecţiile respiratorii din copilăria timpurie, care pot duce la redu-cerea funcţiei pulmonare şi creşterea simptomelor respiratorii la maturitate.

„Această boală se manifestă prin tuse. Pe măsură ce bronhiile se îngustează şi capacitatea respiratorie se reduce, bolnavii încep să resimtă o lipsă de aer la eforturi pe care anterior le făceau uşor. Adesea, când oboseala la efort este destul de supărătoare şi se adresează medicului, capacitatea respiratorie scade deja la jumătate. Pe fondul acestei reduceri a toleranţei la efort pot apărea crize de sufocare, confundate de unii cu astmul şi frecvente episoade infecţioase respiratorii, mai ales iarna, când pacientul tuşeşte mai mult şi expectorează purulent. De multe ori, BPOC este depistată cu ocazia unui asemenea episod infecţios”, explică medicul specialist.

Pe măsură ce boala progresează, dispneea este resimţită la eforturi din ce în ce mai mici, până când ajunge să ţintuiască bolnavul în casă. Imobilitatea indusă de boală determină depresie şi nervozitate. Cu timpul, pot apărea şi complicaţii legate de inimă: picioare umflate, buze învineţite etc.

„Fără tratament, BPOC determină reducerea prematură şi severă a capacităţii respiratorii, ceea ce duce la invaliditate şi moarte prematură. S-a apreciat că în următorii ani, mortalitatea prin BPOC va creşte atât de mult, încât o va depăşi pe cea cauzată de boli cardio-vasculare. Boala trebuie suspectată la toţi fumătorii care acuză dispnee la eforturi moderate. Pentru un diagnostic corect, ca şi pentru evaluarea severităţii şi a evoluţiei în timp, este indispensabilă spirometria (măsurarea capacităţii respiratorii)”, a adăugat specialistul. Din păcate, BPOC este o boală ireversibilă, şi, de obicei intervenţia terapeutică nu reuşeşte să redea capacitatea respiratorie normală, ci doar să-i stopeze agravarea, depistarea precoce a bolii fiind foarte importantă. Tratamentul nu poate face decât să stopeze declinul parametrilor spirometrici şi să amelioreze dispneea de efort. Deşi par neînsemnate, aceste realizări sunt majore pentru un bolnav imobilizat în casă, dacă în urma tratamentului el reuşeşte să iasă în lume şi să se ajute singur. Simptomele cu care vă puteţi confrunta sunt: tuse intensificată, productivă, cu expectoraţie purulentă, dispnee accentuată.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3811 secunde