Este cumva "la modă" în zilele noastre termenul de depresie, fiind adesea confundată cu tristețea și îngrijorarea, lipsa perspectivelor și a plăcerii, însă depresia înseamnă mai mult decât atât. Una este să fim triști, deznădăjduiți, dezamăgiți și este cu totul altceva să trăim o depresie, explică, în detaliu, pentru "Cuget Liber", psihologul Elena Ranga.
Persoana depresivă trăiește o suferință intensă și sentimentul că este inutilă și incapabilă, că produce celor din jur suferință și se simte responsabilă și vinovată pentru asta, se încarcă cu o durere de care nu poate scăpa; ea consideră că nimic nu are sens și fiecare zi este o povară care o obligă să îndure și mai mult.
"Persoana depresivă este disperată și obosită să mai sufere, să mai suporte chinul de a fi, are tulburări de alimentație, fie se îngrașă, fie slăbește excesiv, are tulburări de somn, de apetit sexual, îi este greu să gândească, să ia decizii, să se concentreze, să ducă activități la bun sfârșit, uită, are idei delirante și suicidare. O persoană depresivă poate fi foarte lentă sau foarte agitată, tot timpul nemulțumită, inhibată, însă nu revendicativă. Persoana depresivă nu are energie să se certe, să își ceară drepturile, să își susțină punctul de vedere, ea doar înghite durere, suferință, vină și crede că nu poate să se elibereze de ele decât prin moarte. Pentru o persoană depresivă, moartea este singura soluție de a scăpa de chin", explică psihologul Elena Ranga.
Tulburări de dispoziție
Depresia este asociată și cu alte tulburări de dispoziție sau personalitate și nu apare din senin.
"Înainte de a se institui starea depresivă, a existat un lung șir de eșecuri și eforturi ale persoanei de a face față situațiilor. Depresia apare pe o anumită vulnerabilitate a personalității și în lipsa unor repere adecvate de viață. Persoanele care ajung să dezvolte depresia la vârsta copilăriei au avut modele de viață inadecvate în privința gestionării conflictelor, durerii, suferinței, asumării responsabilității și a bucuriei. Cumva, în experiența lor de viață, astfel de persoane învață să păstreze suferința și să elimine bucuria", susține Elena Ranga.
Nu e un moft!
Depresia nu trece de la sine, pentru că nu e un moft. Persoana depresivă are nevoie de ajutor să poată trăi. Depresia afectează persoana în toate ariile de funcționare, pornind de la conexiunile neuronale și eliberarea substanțelor din creier până la reacțiile fiziologice și comportamentale. Totul este prea mult, copleșitor și dureros. Astfel persoana depresivă ajunge să se izoleze, să nu mai poată munci, vorbi sau deplasa, singurul lucru pe care și-l dorește fiind să stea singură.
Tratament
Tratamentul este medicamentos și psihologic. Atât medicul neuropsihiatru, cât și psihologul conlucrează împreună cu familia pentru a ajuta persoana depresivă să depășească durerea și să regăsească bucuria de a trăi. Adeseori, familia face eforturi susținute pentru a convinge persoana depresivă să urmeze tratamentul, susținerea permanentă fiind absolut necesară.