Setea excesivă este determinată de nivelurile crescute ale glicemiei

Polidipsia este termenul medical folosit pentru a descrie starea de sete excesivă. Aceasta este, de cele mai multe ori, asociată cu poliuria (urinări dese), care determină un necesar de aport hidric ridicat. Specialiștii spun că polidipsia poate fi determinată de multe condiţii fiziopatologice care determină pierderea de fluide din organism, precum transpiraţiile abundente, medicamentele cu efect diuretic etc. 

Cel mai frecvent, polidipsia este determinată de niveluri crescute ale glicemiei secundar unui diabet zaharat. Odată ce glicemia revine la valori normale, polidipsia se remite. După mecanismul care declanşează senzaţia de sete excesivă, putem discuta despre: pierderi hidrice, cum se întâmplă în administrarea de medicamente de tip diuretic sau corticosteroizi; patologie renală care să se manifeste prin poliurie (insuficienţă renală); transpiraţii abundente; vărsături; diaree; hemoragii; aportul crescut de sare sau de vitamina D din alimentaţie și nu numai.

Cea mai evidentă manifestare clinică este reprezentată de sete excesivă. Această manifestare este identificată în momentul în care senzaţia de sete se păstrează şi după ingestia de apă. În mod uzual, pacienţii ingeră cantităţi mari de lichide zilnic (peste 5 litri/zi), păstrându-se senzaţia de gură uscată. 

Pe de altă parte, aportul exagerat de apă poate determina apariţia stării de intoxicaţie, iar acest lucru este periculos, deoarece poate determina hemodiluţie cu modificarea concentraţiei electroliţilor din fluxul sangvin. Manifestările clinice includ cefalee (durere de cap), vertij, greaţă, vărsături, dezorientare, crampe sau spasme musculare, convulsii, comă, ataxie.