Centrul Constanței și reînvierea morților

Centrul Constanței. Zona pietonală a orașului. Bulevard al shopping-ului, al plimbărilor, roiuri de turiști și constănțeni de-o potrivă. Terase, magazine, multă culoare. Muzică live. Doar în vise. Și în promisiuni electorale.

Centrul Constanței 2016. Strada Ștefan cel Mare. Artera pietonală a orașului. Bulevard al falimentului, al slalomului printre rahați de câine. Maidanezi și puradei. Mulți romi și boschetari de-o potrivă. Lacăte pe uși, câteva magazine de haine second-hand. Multă culoare cenușie, noroi și zoaie. Cerșetori live. Totul e realitate. Mai rău decât în visele negre.

La imaginea Constanței anului 2016 s-a lucrat asiduu. Ultimii 15 ani i-au fost dedicați. Ar trebui scrisă și o carte. "Avem un oraș, cum să îl distrugem". O carte de istorie recentă, un fel de biblie pentru generațiile de aleși locali aflați în slujba lui Mazăre și Constantinescu. Iar centrul orașului este cântecul de lebădă. Nu știu când ați fost ultima oară prin zonă. Îți trebuie un motiv puternic pentru ca pașii să îți umble pe aceste străzi bântuite acum de mizerie. Nu mai există nimic. Doar magazinul Tomis pare a fi ultimul muribund ce refuză să își accepte soarta și se agață de orice să supraviețuiască în mijlocul pustietății. Întreaga zonă a murit. Sau, mai degrabă, a fost ucisă de o administrație publică locală ce a făcut toate eforturile să evacueze civilizația și comercianții din zonă.