Vântul din Vama Veche adie în continuare. Rock, motoare şi multă extravaganţă

Pe măsură ce ne îndreptam spre boema staţiune, am observat că drumul era neaşteptat de liber, astfel că ne-am pus câteva semne de întrebare în legătură cu ce s-ar putea întâmpla în Vamă.

Imediat cum am intrat în localitatea 2 Mai ne-am lovit de un puhoi de maşini care, ce credeţi, goneau către Vama Veche.

La intrarea în staţiune a trebuit să ne oprim pentru că se circula bară la bară şi să căutăm un loc de parcare, pe care cu greu l-am găsit.

Odată ajunşi, am luat-o la pas pe câteva străduţe lăturalnice, până când am ajuns pe faleza care gemea de oameni.

Vama Veche este o staţiune împărţită în două atunci când vine vorba despre distracţie. Nisipul fin se poate observa cu foarte mare greutate pentru că pe plajă există sute de tineri care stau tolăniţi în grupuri şi bârfesc, cântă, beau şi fumează. Pentru ei aproape că nici nu mai contează că poate şi-au cheltuit ultimii bani pe un pet plin cu bere şi rabdă de foame până când ajung acasă.

De partea cealaltă, terasele sunt pline de oameni care aleg să savureze o băutură răcoritoare şi să mănânce una dintre specialităţile preparate de bucătarii extrem de pricepuţi.



Preţurile din Vama Veche au explodat

După ce am dat o tură pe plajă printre vamaioţii tolăniţi pe nisip şi parţial arşi de soare, am ales să ne aşezăm la o terasă pentru a avea parte de câteva clipe de relaxare.

Totul a fost perfect până când, la un moment dat, a sosit timpul în care a trebuit să plătim ceea ce am consumat.

De cele mai multe ori se spune că „obrazul subţire cu cheltuială se ţine”, însă am rămas miraţi de preţurile stabilite de agenţii comerciali.

O bere la draft costă 12 lei, un suc la doză la fel şi o cafea, cel puţin 10 lei.

Văzând acestea, am hotărât să ne mai plimbăm şi să respirăm aerul boem al staţiunii şi, de ce nu, să încercăm şi alte terase pentru a face comparaţie. Unul dintre punctele de atracţie în materie de gastronomie se găseşte la celebra cherhana din Vama Veche.

Locaţia nu este greu de găsit. Cum ai ajuns în capătul străzii principale, faci stânga şi mergi până dai de mirosul îmbietor de peşte preparat pe plită.

Ce poate fi mai frumos decât să savurezi delicatesele preparate chiar în faţa ta de către „chefi”, să admiri marea care are o superbă culoare turcoaz şi să simţi, exact cum spune o celebră melodie, „vântul din Vama Veche”.

Aruncând o privire pe plaja pe care ne aflam, am observat cum pescarii îşi pun plasele la uscat. Au muncit mult încă de la prima oră a dimineţii pentru ca turiştii veniţi în Vamă să se poată bucura de peşte şi fructe de mare.

„Jaguarul”, figura emblematică din Vama Veche

Întorcându-ne pe strada principală, am observat câteva acorduri de muzică rock care se auzeau din ce în ce mai tare.

Ne apropiem încet, dar sigur şi descoperim că pe bordura trotuarului se află un om slăbuţ, cu o chitară şi cu o staţie de amplificare, care cântă fel de fel de cover-uri.

El se numeşte Constantin Garbis, sau aşa cum este cunoscut de toţi vamaioţii, „Jaguarul”. Născut în Medgidia, a predat câţiva ani muzică pentru elevii de liceu, după care a ales calea de a îi delecta pe tinerii, dar şi pe cei mai în vârstă din Vama Veche.

Atunci când nu cântă în Vamă, „Jaguarul” este instructor de canto la Casa de Cultură din Medgidia. Anul trecut, Constantin Garbis a participat şi la o celebră emisiune TV de specialitate, fiind aclamat de toată asistenţa.

„Mă trag dintr-o familie de muzicanţi. Din clasa I, mârâiam primele armonii cu vocea. În Vamă, sunt emblemă. Nici nu se deschide Vama şi întreabă toţi de mine. Am stat lângă turiştii din Vama Veche întotdeauna, i-am învăţat numai lucruri bune. Am o vârstă înaintată şi, dacă am făcut greşeli, am zis să nu facă şi prietenii mei la fel. Ei au văzut în mine un vraci, un fel de indian sfânt. Toţi se adună pe lângă mine, mai ales că sunt un sac de poveşti”, spune el.

Distracţia s-a pornit odată cu lăsarea serii

Ne îndepărtăm de zona în care „Jaguarul” dă recital şi mergem în căutarea unui loc plăcut în care să ne delectăm cu muzică bună. Nu a fost nevoie să umblăm prea mult, pentru că am găsit terasa „La Canapele Party”, acolo unde parcă un praf care te face să te simţi bine pluteşte în aer.

Imediat după ce ne aşezăm, observăm că turiştii au o stare aparte. Nimeni nu se ridică de la masă, toată lumea stă cu ochii în propria farfurie şi fiecare vorbeşte cu fiecare. Ai fi zis că mai degrabă ne aflăm într-o tavernă decât într-un loc în care să te poţi distra.

O impresie total greşită. La nici 20 de minute după ce am ajuns, doi muzicanţi au urcat pe scenă şi au început să cânte muzică folk.

Coveruri care mai de care mai cunoscute din repertoriul celor de la Pasărea Colibri, Talisman, Bosquito sau Cargo.

În secunda doi, locul a căpătat o atmosferă incendiară. Toată lumea s-a ridicat şi a început să danseze, simţindu-se din ce în ce mai bine. Asta da, atmosferă de Vama Veche!

Mai rămânem puţin să mai ascultăm două-trei melodii, după care, odată cu apropierea miezului nopţii, ne hotărâm să ne întoarcem acasă.

Odată urcaţi în maşină, lăsăm în urmă Vama, o staţiune pe care ca în acest an, nu am mai văzut-o niciodată.

Vama Veche are şi plusuri, şi minusuri. Este clar că nu mai reprezintă acel loc în care hipioţii şi rockerii îşi făceau de cap până în zori, dar totuşi mai există oameni care încearcă să o salveze.

Vama Veche ar trebui să fie locul de refugiu al persoanelor cu un spirit sălbatic şi avem încredere că poate fi acel loc.

Nu ştim încă dacă vom mai reveni în acest an în Vama Veche, însă un lucru este sigur: ea este acolo pentru toţi cei care o iubesc!