De ce 2022 ar putea fi un an decisiv pentru Europa

Fie că este vorba de o criză a migrației la granița blocului cu Belarus, de mobilizarea militară rusă la granița cu Ucraina sau de antagonismul unor state membre ori de amenințările comerciale chinezești, UE are nevoie urgentă de o strategie pentru a face față lumii din afara granițelor sale înainte ca aceste probleme hibride să copleșească și să slăbească blocul comunitar.

Comisia Europeană a făcut propuneri îndrăznețe care ar putea, teoretic, să rezolve într-o oarecare măsură aceste probleme. În ceea ce privește agresiunea rusă și alte probleme militare, UE a propus unități militare de desfășurare rapidă adaptate la misiuni specifice, reducând astfel dependența de NATO și de SUA pentru protejarea continentului.

În privința amenințărilor care vin din spre China, Bruxelles-ul încearcă să contracareze uriașa inițiativă globală de infrastructură a Beijingului, oferind opțiuni alternative de investiții. Pe 1 decembrie, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat inițiativa „Global Gateway”. Ambiţiile Uniunii Europene în legătură cu acest plan se bazează pe fonduri publice, inclusiv din partea statelor membre, dar şi pe atragerea de investiţii masive din sectorul privat. Suma totală este de 300 de miliarde de euro și se va direcționa în mare parte către sistemele digitale, de transport, climatice și energetice.

De altfel, în ultimii ani, UE a încercat să meargă pe o cale aproape imposibilă, menținând un parteneriat economic cu China, fără a înstrăina SUA, care și-au accentuat poziția împotriva Beijingului și modului în care operează acesta pe scena internațională.

Mandatul prezidențial al lui Donald Trump a făcut Europa să conștientizeze că nu își poate permite să se bazeze în totalitate pe America ca aliat, scriu jurnaliștii de la CNN. Echilibrarea relațiilor dintre Washington și Beijing ar împiedica, probabil, ca Uniunea Europeană să fie strivită între cele două mari puteri mondiale.

Majoritatea oficialilor europeni sunt de acord că provocările cu care se confruntă UE trebuie abordate, dar realitatea încercării de a realiza o politică externă comună a fost deosebit de dificilă pentru un bloc format din 27 de țări cu priorități interne diferite.

În consecință, orice decizie privind politica externă comună a UE este la mâna statelor membre, care au puterea de a exercita dreptul de veto prin care poate fi blocată unanimitatea față de o decizie.