Ziua Comemorării Holocaustului, zi neagră pentru istoria omenirii: „Hitler nu a câștigat!”

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este ziua de 27 ianuarie din fiecare an și este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului. Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară. La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a şase milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german. 27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.

Cu acest prilej, Irene Shashar, supraviețuitoare a ghetoului din Varșovia, s-a adresat deputaților europeni în cadrul unei sesiuni plenare pentru a marca Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului.

„Aducem astăzi un omagiu victimelor Holocaustului și ne reafirmăm angajamentul ferm împotriva antisemitismului, rasismului și altor forme de ură. Europa își amintește”, a subliniat președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, la deschiderea ședinței solemne. Avertizând că tăcerea complice a multora a făcut posibilă ororile naziste, ea a subliniat că „Parlamentul European nu este un loc al indiferenței - vorbim împotriva celor care neagă Holocaustul, împotriva dezinformării și a violenței”.

„Vom asculta povestea voastră. Vom învăţa din lecţiile voastre. Ne vom aminti", a concluzionat preşedinta Metsola, înainte de a da cuvântul doamnei Shashar.

În timpul discursului ei, Irene Shashar a descris modul în care a supraviețuit ororilor nazismului din Varșovia ca un „copil ascuns al Holocaustului”, fugind printr-un canal spre partea ariană a Varșoviei, unde prietenii mamei ei i-au sprijinit. Trăind în Israel astăzi, ea a declarat: "Am fost binecuvântată de a avea copii și nepoți. Am făcut exact lucrul pe care Hitler a încercat atât de mult să-l împiedice. Hitler nu a câștigat!”

Vorbind despre războiul în curs și atacurile teroriste din 7 octombrie, ea a declarat că și-a părăsit țara „în urma violențelor, crimelor, violurilor și terorii” și a cerut eurodeputaților solidaritate și sprijin pentru ca ostaticii să fie reuniți cu familiile lor.

După 7 octombrie, „renașterea antisemitismului înseamnă că ura din trecut este încă printre noi”, a avertizat Shashar. „Evreii nu se simt în siguranță în Europa. După Holocaust, acest lucru ar trebui să fie inacceptabil. „Niciodată” ar trebui să însemne cu adevărat niciodată.”

Referindu-se la Europa, care a fost capabilă să pună la o parte vechea ură și să se reunească, ea a declarat: „Visul meu este ca toţi copiii, copiii mei, să trăiască într-un Orient Mijlociu pașnic, lipsit de ură, în special față de noi, evreii. În visul meu, evreii au parte de siguranță și securitate în orice loc pe care aleg să-l numească acasă. Iar antisemitismul este, în sfârșit, de domeniul trecutului”.

În încheierea discursului său, Irene Shashar a concluzionat că, în timp ce a câștigat împotriva lui Hitler, nepoții ei trebuie să lupte acum pentru propria lor supravieţuire. „Vă invit, Parlamentul Europei, să contribuiți la realizarea visului meu. Împreună cu dumneavoastră, putem pune capăt antisemitismului și putem ajunge la o pace durabilă”, a mai spus ea.

După discursul Irenei Shashar, deputații au ținut un minut de reculegere. Ceremonia s-a încheiat cu o interpretare muzicală susţinută de Sheva Tehoval, soprană, și Marcelo Nisinman din „Kaddish” de Maurice Ravel.

Irene Shashar este născută la 12 decembrie 1937 ca Ruth Lewkowicz şi a supraviețuit ghetoului din Varșovia. După ce tatăl ei a fost ucis de naziști, ea a scăpat din ghetou împreună cu mama sa și s-a ascuns pentru restul războiului, mutându-se apoi la Paris. După moartea mamei sale, Irene Shashar s-a mutat în Peru, unde a fost adoptată de rude. După ce a studiat în SUA, s-a mutat în Israel la vârsta de 25 de ani și a devenit cel mai tânăr membru al facultății care a deținut un post la Universitatea Ebraică. Astăzi locuiește în Modiin, Israel. În 2023, ea și-a publicat biografia „Am câștigat împotriva lui Hitler”.