Huoooo, intelectualule!

Uneori suntem exhibiționiști. Ne place să "deversăm" în spațiul public divorțurile, bătăile, amantlâcurile de-o vară, silicoanele, "botoxurile" și tatuajele de… peste tot. Să le vadă tot poporul. Dar suntem și voyeur-i uneori. Manifestăm această bolnavă curiozitate de a vedea, de a asculta ce fac X și Y, cum o fac și de ce. O incredibilă apetență spre promiscuități, spre frivolități. Un maxim interes pentru tot soiul de chermeze la care vreun politruc de plastilină sau cine știe ce om de afaceri "pun țara la cale", mai mult sau mai puțin ortodox. În definitiv, oameni suntem, nu-i așa?
În mizeria asta de zi cu zi, în mucegaiul și putreziciunea întinse ca o molimă peste spațiul public auzim rar sau chiar extrem de rar un intelectual vorbind. Nu mă refer aici la intelectualii "clasici" care, în lumea lor se simt, vorba poetului, nemuritori și reci, dezicându-se de orice formă de responsabilitate civică pe motiv că fie n-au cu cine, fie sunt "prea deștepți pentru lumea asta". Mă refer la acei artiști plastici, la acei scriitori, la profesorii universitari, antropologii și filosofii care par să trăiască într-o oarecare segregare pentru că nu găsesc cadrul optim unei dezbateri civilizate și nici interlocutori care să se ridice măcar la un nivel mediu de cultură. Oamenii ăștia nu-și au locul la TV, la radio, într-o dezbatere publică, la ceea ce numim "o masă rotundă". Și asta fiindcă li se bagă pumnul în gură. Li se sugerează să "n-o mai lungească", să nu care cumva să plictisească un public departe de a fi elevat. Uneori li se transmite cu o franchețe de-a dreptul brutală: "ajunge, terminați!".
Așa s-a întâmplat, recent, cu Lucian Băluț. Profesor universitar doctor inginer în cadrul Universității Maritime Constanța și autor al mai multor volume publicate. Membru PSD. Lui i s-a spus, marțea trecută, în cadrul alegerilor pentru conducerea Organizației Județene a PSD Constanța, de către primarul Mazăre, dar și de către alți parlamentari - de… distinsul auditoriu nici nu mai pomenesc, pentru că am auzit ecoul prea multor grețoase hăhăieli în sală - să termine cu "evaluarea multicriterială" privind algoritmul în funcție de care organizațiile PSD din județ ar putea fi reprezentate la viitorul congres al partidului. I s-a spus astfel după ce profesorul vorbise vreme de trei minute. Doar trei minute. Și asta în contextul în care reverberațiile celor spuse de un Victor Ponta sau Liviu Dragnea sau chiar Nicușor Constantinescu umpluseră sala zeci de minute. Deh, Lucian Băluț nu "lovea" pe nimeni. Nu scuipa peste actualul guvern. Nu era nărăvaș. Era decent. Nu era îndeajuns de "prizabil" pentru pesediștii din sală, care se excitau la îndemnurile revoluționare ale liderilor PSD. N-avea, altfel spus, înzestrarea scenică a unui Fidel Castro.
Atitudinea asta față de intelectuali, indiferent dacă ei fac sau nu politică, e rezultatul tolerării și, de fapt, al adulării unor "mareani" și al unor "dan diaconești". Este o culpă comună, a noastră, a tuturor, care nu e nici măcar recentă. Este expresia invaziei derizoriului în viața noastră de zi cu zi, aceea care ne face să astupăm gura celor care… cuvântă și care, cu atât mai mare pierderea pentru noi, o fac cu noimă, cu eleganță, cu argument. Dar o fac mai rar, fără spectacol și fără artificii.
Pe oamenii ăștia, pe intelectualii indezirabili ai prezentului, îi chemăm în campaniile electorale, ca să dea credibilitate, greutate discursurilor candidaților. Acele discursuri care sună a gol și care, la o analiză atentă, nu sunt decât o înșiruire de non-sensuri, de populisme pestrițe. Pe oamenii ăștia îi programăm, așa cum o făcea postul public de televiziune cu Eugenia Vodă și Cătălin Ștefănescu, la ore târzii, la sfârșit de săptămână, atunci când prea puțini sunt cei care își "rup" din prețiosul lor timp pentru a-l aloca unei emisiuni de cultură.
Oare vom ajunge să izgonim intelectualii din spațiu public? Să dăm jos un profesor de pe o scenă strigându-i "huo, intelectualule!"?