Despre prigoana lui Prigoană asupra presei

După ce, în iunie, presa figura în Strategia Națională de Apărare a Țării ca o amenințare la adresa securității naționale, a venit rândul unui parlamentar să arunce presa în derizoriu. Fantastic cum, în România, deputații și senatorii se pricep și la cum se pun gogonelele la murat, și la teniși și la proiecte de lege. Pentru că acești prea puțin onorabili parlamentari despre care vorbesc sunt cei care se perindă seară de seară pe la televiziuni pentru a-și da cu părerea oricum, despre orice. Nu contează că se bâlbâie pe un cu totul alt domeniu decât specializarea lor, important e să se situeze și ei într-o zonă a aproximativului pentru a problematiza: "de ce ne ajunge cuțitul la os?", "de ce nu se arată luminița de la capătul tunelului?", "de ce acum?" (această din urmă întrebare atinge culmile stupizeniei) și încă vreo mie astfel de "de ce"-uri. Ei bine, acești pseudo-politicieni, aleși în sistem uninominal, scot ulterior câte un iepuraș chinuit din joben. Ceva în genul proiectului de lege depus de deputatul Silviu Prigoană - pe care, însă, îl susțin alți opt parlamentari PDL, unul UDMR și un deputat UNPR -, care prevede modificarea Legii Audiovizualului. Dacă proiectul va fi adoptat, presa scrisă și online ar fi parțial controlate și asta pentru că ele ar intra sub autoritatea CNA, așa cum este, în prezent, statutul televiziunilor și al radiourilor. În expunerea de motive, "inspiratul" Prigoană specifică: "Propun să limităm otrava informațională ce ne agresează zilnic, preponderent în presa scrisă, prin intermediul unor modificări în legea audiovizualului". În aceeași expunere Prigoană consideră, zice el, "că este singura soluție în măsură să reducă avalanșa de publicații născute peste noapte doar pentru a denigra o persoană sau a mânji o idee". La faza cu "mânjitul" unei idei… m-a dat pe spate, recunosc.
Păi, domnule deputat - n-am să vă numesc "stimat" -, pe lângă faptul că această strălucită inițiativă legislativă vine în contradicție cu anumite acorduri internaționale la care România este semnatară - și care, nota bene!, potrivit Constituției, prevalează legile interne în domeniu - și trecând peste problemele de implementare pe care le-ar ridica o astfel de lege, fiindcă a solicita unui organism care monitorizează audiovizualul să dea licențe pentru presa scrisă și online denotă, indubitabil, o absurditate fără margini, ea contravine principiilor democrației. Cum ar arăta, la ora actuală, o societate în care presa scrisă ar fi… reglementată, autorizată să existe, să respire de un organism ai cărui membri sunt numiți politic? Mă refer aici la CNA. Cum ar arăta presa scrisă din România dacă o mână de impostori euforici ar cenzura orice dezbatere serioasă despre economie, corupție, Educație, politică externă, guvernare? Care ar fi chipul ziarelor dacă ele ar aluneca constant în zona unor frivolități negociate exclusiv în funcție de interese publicitare și partizanate politice?
Eu nu contest rătăcirile presei scrise și nici disfuncțiile presei online. Nu neg caracterul trivial al unor publicații și nici moralitatea îndoielnică a unor guru ai revistelor și ziarelor, care vând 1.500 de caractere despre adevăr sau justiție cumpărată sau deontologie. Paradoxal, exact unii dintre oamenii ăștia au rătăcit drumul spre adevăr sau au vândut principiile fondatoare ale presei.
Ceea ce este, însă, supărător e faptul că acest proiect de lege încearcă introducerea unui control politic al libertății de exprimare. Cum? Printr-un mecanism a cărui menire este de a monitoriza audiovizualul, ceea ce face ca proiectul să fie cu atât mai jenant.
Cu toate acestea, însă, mirobolanta idee marcă Prigoană problematizează, e drept, una dintre suferințele mei vechi ale presei, aspect semnalat de Ioana Avădani, directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, care explică: "Este încă un semnal de alarmă pentru jurnaliști că trebuie să-și facă ordine în propria ogradă. În lipsa unui mecanism de autoreglementare serios și sincer, astfel de inițiative se vor înmulți. În cele din urmă, cineva mai dibace la scrierea legii ar putea să și reușească".
Probabil că ziua în care un parlamentar de mâna a șaptea, care face eforturi considerabile pentru a se exprima corect, fără pauze prea mari de gândire, ar spune "hai, dă-te dracu de ziarist!" nu e departe. De-aia zic că ar trebui să inițiem un proiect prin care să reglementăm, la rândul nostru, prigoana asupra presei.