"La adăpost" de oamenii străzii

Sunt rodul societății mizere în care trăim, sunt nefericiții care au eșuat la marginea civilizației și care acum ne încurcă pentru că nu fac decât să creeze dezgust și repulsie.
Fie că se numesc aurolaci, boschetari, homleși, îi recunoaștem cu toții, după vorbă, după port, dar mai ales după miros. Nu vrem să-i atingem, ca nu cumva să luăm vreo boală de care să nu mai scăpăm nici cu cele mai extravagante leacuri.
Disprețul față de ei a atins, însă, dimensiuni atât de mari, încât, din victime ale propriilor destine, s-au transformat în victimele celor care țin neapărat să-și demonstreze iluzoria putere.
Am observat că autobuzele sunt perfecte pentru o astfel de confruntare de pe poziții absolut inegale: aurolacul cu mintea împăienjenită și cocalarul de 43. În plus, există și un public.
M-a intrigat un astfel de caz, la care am fost martoră acum ceva timp. Un descendent al "dinastiei" de boschetari din Tomis Nord urcă în autobuz, se așează pe jos și începe să cerșească. Se uită destul de insistent la picioarele unei doamne, fapt care, evident, o deranjează. Dar nu atât de tare ca pe celălalt protagonist al întâmplării: cocalarul cel viteaz. Acesta, neputând să se abțină de la a-și demonstra măreția falică în fața pasagerilor, îl dă jos în șuturi pe năpăstuit. Aurolacul nu ripostează. Puterea i-a fost luată demult de prafurile care l-au făcut să nu mai simtă. Melteanul se uită triumfător deasupra capetelor celor din autobuz, trăgându-și gluga deasupra urechilor clăpăuge. E cel mai tare. Apărătorul celor care nu au nevoie de ajutor. Autobuzul pleacă, aurolacul trebuie s-o ia pe jos spre "cartierul general" din Tomis Nord. Semizeul își așteaptă laurii. Pe care nu îi primește. Aurolacul merge înainte, a trecut prin situații mult mai grave. Mai rău decât atât nu poate să ajungă. Foamea? E relativă, stomacul poate fi înșelător. Moartea? Un vis frumos. Ce mai contează un șut în plus, când te împinge înainte?
O ironie și mai puternică la adresa celor fără adăpost este semnată de Primăria Constanța, care, deși deține o cantină cu adăposturi pentru oamenii străzii, nu are, până acum, nici o "cerere". La -5 grade, cine-ar lua o gustare într-un loc încălzit și ar dormi altundeva decât pe cartoane sau în canale? În Constanța sunt sute de astfel de oameni năpăstuiți, care ar putea beneficia de acest ajutor, dar care nu știu despre existența acelui centru, întrucât Primăria nu dorește să-l mediatizeze. Sau poate că e ținut la secret pentru că nu există nici o motivație electorală, având în vedere că mulți dintre cei fără adăpost nu au buletin, deci nu pot vota. Le facem cunoscut, pe această cale, celor care locuiesc pe străzile Constanței, celor pentru care "viață" înseamnă doar "a supraviețui", că centrul respectiv poartă numele de "Fair Play" și este situat în zona CET.
Luăm în calcul și faptul că mulți dintre ei nu-și permit să cumpere un ziar sau poate nu știu să citească, așa că mizăm pe solidaritatea cititorilor noștri. Dați mai departe mesajul, scuze de mass!