Pasul înapoi și pasul înainte

Stabilitatea guvernului este, într-adevăr, cel mai bun argument, oferit aseară de Traian Băsescu, pentru constituirea unui executiv în jurul PD-L-ului. Până la urmă, nu ne mai putem permite, în condițiile crizei economice actuale și instabilității prelungite în ultimele luni, remanieri sau trântiri de guverne pe baza unor considerații eminamente politice.
Tăriceanu a dat PD-L-ul afară de la guvernare, iar, mai recent, PSD-ul a dezertat și a lăsat PD-L-ul captiv unei guvernări imposibile. Ambele mișcări au avut motivații politice.
Este foarte adevărat că Băsescu nu mai are, acum, preocupări pentru a-și spori capitalul de imagine. N-ar mai avea ce face cu el, este la ultimul mandat. Pe când Geoană și Antonescu au de apărat pozițiile lor în partidele din care fac parte și potențialul de candidați pentru următoarele alegeri, de orice fel ar fi ele. Și mai au de estompat imaginea lor de victime proaspete, încă aburinde, ale lui Băsescu. De aici și miștocăreala arogantă a lui Antonescu, de aici și ofensiva de catifea a lui Geoană. De aici, în primul rând, înțelegerea dintre cei doi de a se duce, de mână, în opoziție, chiar dacă declară că ar vrea la putere.
De fapt, există deja un acord tacit între toate părțile. Cei doi vor să prelungească lupta anti - Băsescu și anti - PD-L, ca singur instrument de imagine pe care îl pot identifica în acest moment. Traian Băsescu, deși i-a rugat să intre la guvernare, este destul de lucid pentru a-și da seama că nu o vor face și nici nu are de ce să-și dorească niște parteneri pe care nu se poate baza și care nu pot "securiza stabilitatea executivului", așa că va alege, cel mai probabil, un guvern PD-L sprijinit de minorități și de cei care au plecat de la alte partide.
Nu știu cât de mult vor prețui românii hotărârea liberalilor și social-democraților de a face pasul înapoi, de a sta pe margine și de a zvârli cu ouă stricate spre cei care își asumă riscul unei guvernări ce va tăia în carne vie. Mai ales după ce președintele i-a cerut lui Geoană să se gândească la posibilitatea unui guvern de uniune națională, ba pe Antonescu chiar l-a rugat să ia în considerare participarea într-un guvern de dreapta. Membrii lor de partid le vor reproșa retragerea în opoziție, iar PD-L le va da mereu peste nas cu acest refuz.
Iar dacă prezumtivul premier Emil Boc, care deja și-a asumat multe mișcări nepopulare, va face pasul înainte și va continua pe aceeași linie, are posibilitatea de a scoate țara din criză și își va atrage, după primul val de antipatie, un mai consistent val de încredere, care se va răsfrânge asupra partidului său. Totul este să nu umble cu jumătăți de măsură și să nu se bazeze pe faptul că această criză va trece oricum, orice măsuri va lua guvernul.