Rușine! Ru-și-ne! Rușii... ne!

Dacă e să ne luăm după previziunile grupului de analiză Stratfor (un celebru think tank* înființat în Austin, Texas și condus de analistul politic George Friedman), ne așteaptă un decembrie tulbure, al cărui climax ar fi ample manifestări de stradă manevrate din umbră din PSD. Stratfor ne indică și autorul moral al crizelor și convulsiilor sociale preconizate: Kremlinul, cine altcineva? "Băsescu a devenit cel mai important dușman al Rusiei în Balcani, ca urmare a încurajării mișcărilor anti-comuniste din Moldova vecină și a sprijinului ferm oferit Statelor Unite", spun gânditorii texani, ceea ce l-a transformat, în ultimii cinci ani, într-o foarte supărătoare sulă în coasta Moscovei.
Sunt mulți cei care nu cred în teoriile conspiraționiste; unul dintre ei ar fi Alin Fumurescu, profesor de filosofie politică la Indiana University - Bloomington, pe al cărui blog am putut găsi pasaje din analiza Stratfor. Nici eu nu cred în toate, dar vânzoleala asta din jurul alegerilor - contestații, acuzații de fraudă, filmulețe scoase de la naftalină, manipularea constantă și oribilă la care încă se dedau multe canale media - pare să curgă prea firesc ca să nu fie, într-adevăr, concertată. Și nu de orice prostănac de Dăbuleni, ci de niște indivizi specializați în astfel de tehnici: disimularea unei lovituri de Palat Cotroceni sub forma unor proteste "spontane", poate chiar violente, fundamentate pe criza economică de netăgăduit și pe criza politică întreținută de perdanții alegerilor. Or, unde poți găsi, pe-aici, pe-aproape, astfel de maeștri sforari, dacă nu în birourile din Piața Roșie, la o aruncătură de cocteil Molotov?
Așadar, totul pare a merge conform scenariului pesedisto-moscovit: vizita pe șestache a lui Geoană la ruși, talentele cinematografice ale lui Dinu Patriciu (afacerist cu interese enorme în spațiul fostei U.R.S.S.), contestarea alegerilor făcută de social-democrați, urletele de "fraudă, fraudă!" ale lui Orban, istericalele Tribunului prezentat obsesiv ieri de Realitatea TV.
Mai pe românește, fierbe apa, tocmai se toarnă mălaiul, se amestecă vârtos cu niște linguri de lemn pe nume Orban, Hrebenciuc, Vadim, urmând ca mămăliga să explodeze exact în preajma aniversării a două decenii de la căderea regimului Ceaușescu. Prieteni, ceea ce se întâmplă în aceste zile în România este orgasmul cosmic al oricărui intrigant școlit de Internaționala Socialistă, al oricărui uneltitor de teapa tătucăi Ilici!
Numai că atât americanii de la Stratfor, cât și rușii de formație kaghebistă (cu tot cu cârpele lor din partidele politice românești) uită un lucru esențial: românii nu au vocație de caftangii de stradă. Românii nu ies la răscoală cu furcile și coasele decât o dată la câteva zeci de ani, nu când vrea Geoană.
Moscova încearcă să ne toarne iar mizeriile pe care ni le-a băgat pe gât în ’89. Dar una e să strângi câteva mii de pensionari și gură-cască la o sarma electorală și la o țâță de guristă specialistă în playback și alta e să trimiți aceiași pensionari și gură-cască să se bată cu tunurile cu apă și spray-urile lacrimogene ale jandarmilor. Mai ales când, în fiecare decembrie, România îi plânge pe cei uciși acum douăzeci de ani de către cei care au moșit și nășit actualul PSD: comuniștii cu față umană ai lui Ion Iliescu.

________________________________________
*Think tank este un termen ce caracterizează o asociație sau o organizație de persoane specializate sau chiar o singură persoană competentă care oferă, de regulă gratuit, informații necesare pentru a crea, amplifica, diminua, înlătura, organiza sau optimiza un anume compartiment funcțional al societății, așa cum ar fi optimizarea structurii militare, economice, politice, culturale la nivel local, regional, statal, continental sau chiar la nivel global (Wikipedia).