A ieșit de sub tipar romanul autobiografic "Bătrânul de pe strada mea", semnat de Aron Petru

Sunt rememorate întâmplări și evenimente petrecute de-a lungul unei jumătăți de secol, înainte și după borna istorică din decembrie 1989: secvențe din viața cazonă, în Marina Militară; momentul repartizării pe funcția de inginer șef al unui atelier de reparații din cadrul Brigăzii de Vedete a Marinei; detașarea la ICEPRONAV Galați, unde se puneau bazele Institutului de Cercetări al Marinei; mutarea la Serviciul tehnic din cadrul Comandamentului Brigăzii din Mangalia și detașarea la Șantierul Naval Brăila; conducerea lucrărilor de montare a echipamentelor din cadrul Laboratorului Hiperbar (structură a Centrului de Scafandri al Marinei) și preluarea conducerii acestuia.

Relatările sunt împănate cu meditații profunde asupra destinului uman, cu observații acide privind moravurile conducătorilor și politicienilor din epoca prezentată, dar și cu mult umor. Autorul recurge de multe ori la procedeul prozei în rime pentru a obține efectul comic, asemănându-se din acest punct de vedere cu prietenul său, umoristul Ananie Gagniuc.

Volumul pune în evidență talentul de povestitor plin de haz al unui om care a trecut prin multe la viața lui. Pentru edificare, voi reda două pasaje scurte:

„Nu pot să uit «plimbarea» aceea din Franța. Fusesem invitat la negocieri și pentru a vedea echipamente similare. Era a doua mea ieșire într-o țară capitalistă, a cărei imagine o aveam din propaganda comunistă. Nu, era cu totul altceva. În Marseille, așa ca să-i zic pe franțuzește, am ajuns într-o după-amiază. Un hotel de cinci stele, «Francoise le Grec». Mă minunam, ca prostu’, de ceea ce vedeam, de parcă eram venit de pe planeta maimuțelor.”

„Scafandreria nu este joacă de copii. Mai-marii Marinei gândeau altfel, crezând că un astfel de domeniu poate fi condus de oricine. Ce mă intriga, de ce să mint, era că nu țineau cont de profesioniști, iar eu nu eram chiar un profesionist pe atunci, dar vin cu argumente spunându-vă câteva cuvinte despre omul pe care eu și mulți ca mine l-am considerat pionierul scafandreriei române, Scarlat (Constantin Scarlat – n.n.). Vreau să-i aduc, cu acest prilej, un pios omagiu. Acest om era pasionat, nu numai pentru scafandrerie, cât și pentru ceea ce-i oferea această abilitate, cercetarea subacvatică. A fost omul care a «colindat» pe sub apă tot țărmul românesc al Mării Negre, în căutări de natură arheologică, a scris cărți interesante. Pasiunea sa pentru cercetarea subacvatică, ceea ce i-a adus faima de Cousteau al României, nu a fost înțeleasă. A fost numit pe funcții care nu i se potriveau, parcă intenționat să-și piardă credibilitatea. Pot spune că vreo câteva luni i-am fost șef. El era secund pe nava scafandrilor de mare adâncime «Emil Racoviță», iar eu eram locțiitorul tehnic al comandantului. Diferențele dintre noi erau mari, atât de grade militare, cât și profesional. Am pierdut un om și nimeni, de la el încoace, n-a mai încercat să ridice semnele de întrebare ale lumii acoperite de ape. Am auzit că i s-a făcut dreptate. Astăzi o unitate de scafandri îi poartă numele.”

Romanul lui Aron Petru trebuie privit și ca o sursă de informare pentru cei ce doresc să cunoască istoria Marinei Militare și al ținuturilor de la țărmul Mării Negre.

XXX

Aron Petru s-a născut la 14 mai 1946, în localitatea Brașov. A absolvit cursurile Facultății de Nave și Instalații de bord din Galați. Este doctor în mecanica fluidelor. A debutat în literatură, în anul 2016, cu volumul umoristic „Ia-o ca o glumă”. A publicat în prestigioasa revistă „Ex Ponto” și este coautor al volumelor „Containerul cu umor” (2016) și „Vaporul cu umor” (2017)

Este membru al Clubului Umoriștilor Constănțeni și al Cenaclului Literar „Mihail Sadoveanu”.