De la excelența în matematică la teatrologie. "Elevul merită să fie descoperit și dincolo de bancă"

Palmaresul ei în matematică este unul impresionant: la finalul ciclului primar (Școala Gimnazială nr. 7 „Remus Opreanu”), era admisă cu bursă completă în clasa de excelență în matematică a gimnaziului Școlii Spectrum. Mediul din învățământul privat, în care efectivele la clasă sunt formate din maximum 15 elevi, i-a oferit posibilitatea să interacționeze cu profesori pentru a căror influență pozitivă este recunoscătoare.

Întrebată cum a ajuns de la excelența în matematică să aleagă teatrologia, Daria ne-a declarat că „disciplina pe care ți-o dă matematica e foarte utilă în teatru, mai ales în dramaturgie, unde structura este foarte importantă”.

Povestea unei piese cu 32 de scenarii posibile

Pasiunea pentru teatru avea să și-o descopere prin clasa a IX-a, când a început să meargă la București. „De atunci, pe tot parcursul anilor de liceu, mi-am petrecut weekendurile la teatru, în capitală. Primele gânduri au fost că vreau să fiu și eu implicată în domeniul acesta, deși nu știam cum, însă cu pași mici am descoperit că poate ar fi de mine partea de scris. Dar și partea de cronică, de critică m-a atras, citind foarte mult despre spectacole. Mi se pare un refugiu foarte interesant cronica de teatru. Am început să scriu și teatru, și despre teatru și așa am ajuns la UNATC”, ne-a declarat Daria Ancuța.

În ultimul an de liceu a trimis piesa, după care a urmat perioada cu pandemia și mărturisea că își pierduse speranța că va mai fi jurizată. Dar avea să primească un mail că piesa „Un fluture răstoarnă o piesă de domino.exe” a fost desemnată câștigătoarea ediției 2021 a concursului New Drama și va fi montată, în curând, la Teatrul Excelsior București.

Textul în sine este structurat sub forma unui joc video, interactiv. „Mi s-a părut că, pentru un teatru al cărui public țintă sunt copiii și adolescenții, un spectacol interactiv ar fi mult mai provocator și ar atrage mult mai tare povestea pe care încerc eu să o creez. Jocul video pe care îl propune spectacolul cuprinde 32 de scenarii posibile și în fiecare seară, prin alegerile publicului, se creează un astfel de scenariu. De fapt, reconstituie parcursul unor copii, prin două personaje principale – o fată și un băiat –, pe care am încercat să-i păstrez destul de schematici, așa încât să fie ușor de asimilat pentru oricine îi vede. Dar, în același timp, cu suficient de multă profunzime, astfel încât actorii să grefeze pe ei niște istorii personale și niște momente din propria lor viață. Revenind, parcursul celor două personaje este prin lumea de la școală și prin lumea familiei, de când se nasc până în clasa a VIII-a, când se termină jocul lor. Există o serie de puncte în text în care publicul este întrebat ce ar trebui să facă personajele și există la fiecare dintre aceste check pointuri mai multe alegeri. În funcție de alegerile publicului, spectacolul se joacă din punctul acela înainte prin cele 32 de scenarii”, a dezvăluit studenta constănțeană la teatrologie, adăugând că textul a trecut prin mai multe etape, actuala variantă fiind la a patra rescriere. Dar a avut un schelet scris într-o singură noapte, în perioada pandemiei, când căpătaseră o popularitate destul de mare spectacolele online și, în paralel, apăruseră tot felul de workshopuri pe care le puteai desfășura doar în mediul virtual, devenind astfel accesibile multor oameni din diferite colțuri ale țării. Textul de la care a plecat „Un fluture răstoarnă o piesă de domino.exe” a fost dezvoltat în cadrul unui atelier de dramaturgie numit „Drama pentru toți”, coordonat de George Cocoș și Daniel Chirilă.

„Învățământul românesc promovează un model care nu se concentrează pe individual”

În final, întrebată dacă a existat, de-a lungul anilor de liceu, un profesor care să-i fi influențat devenirea, Daria avea să concentreze cel mai probabil gândurile întregii sale generații: „În contextul în care funcționează liceele de stat, nu poți să ai parte de o relație profesor-elev care să aibă un impact pozitiv asupra ta. În sensul că, atunci când sunt 35 de copii într-o clasă, nu cred că cel de la catedră mai are timp sau resurse sau energie să-l vadă pe cel din bancă mai mult decât un nume dintr-un catalog, căruia trebuie să-i pună trei note pe semestru și una în teză, ca să-i încheie media. Nu știu dacă liceul este cu-adevărat contextul în care să te simți văzut sau în care să te simți auzit cu-adevărat ori în care să te perceapă cineva în totalitatea ta. Învățământul românesc promovează un model care nu se concentrează pe individual, ci pe colectiv. Dar profesorii din «Mircea» au fost totdeauna deschiși la propunerile cu care veneam eu la clasă. Au înțeles că viața mea din afara liceului merită să fie importantă, iar eu, ca elev, merit să fiu descoperită și dincolo de bancă”, a mai afirmat Daria Ancuța. Cu certitudine, peste ani, vom mai auzi de fosta mircistă premiată deja din anul II de studenție.