Dragobetele vestește noul an agrar, nu este o sărbătoare festivistă a iubirii exacerbate

351

Articole de la același autor

Oricât de mult ne-am dori, românescul Dragobete, pe care-l pomenim astăzi, nu va egala în exacerbată manifestare celebrul Valentine’s Day. De altfel, dacă mergi să întrebi lumea satului ce știe despre Dragobete deja acum este prea târziu, pentru că bătrânii satului au dispărut și odată cu ei și obiceiurile.



Tocmai de aceea este cu atât mai lăudabilă inițiativa Muzeului de Artă Populară de a readuce în atenție spiritul acestei sărbători tradiționale românești, expunând o serie de obiecte legate de simbolistica zilei: linguri de Dragobete în diferite variante decorative, farfurii din ceramică și ștergare țesute având ca motiv decorativ pasărea.

Într-o discuție cu Ioana Tompe, muzeograf, aveam să primim confirmarea faptului că ceea ce se întâmplă astăzi cu Dragobetele nu are, practic, nicio legătură cu manifestările tradiționale din lumea satului. „Toate aceste obiceiuri intră foarte mult în sfera comercialului în contemporaneitate, fie că sunt legate de Paște, fie că sunt legate de Crăciun, de diferite sărbători de peste an. Când vorbim de cultură populară este foarte greu să găsești un specific regional, pentru că aceste sărbători, care țin fie de religie, fie de sărbători populare, au unitate cumva în toate zonele etnografice ale țării.

Cu atât mai mult cu sărbătorile acestea de întâmpinare a primăverii, foarte mult se exploatează latura comercială. În lumea satului tradițional, sărbătorile de primăvară erau legate fix de începutul noului an agrar. De aceea Dragobetele mai era numit în cultura populară, în tradiție, «Cap de primăvară» și toate tradițiile și obiceiurile începutului de an agrar erau legate de aceste practici de renovare a timpului. Și aici intră și Mărțișorul. Ele sunt dedicate cultului fertilității, atât a oamenilor, cât și a pământului și animalelor. Trebuiau să fie invocate pentru că acesta era obiceiul tradițional, printr-o serie de practici rituale”, povestește muzeograful.

Fiind dedicat cultului fertilității atât la oameni, cât și la păsări, Dragobetele este supranumit și „Logodnicul păsărilor” sau „Nunta păsărilor”, care, asemenea oamenilor, își întemeiau cuplurile. Era momentul de debut al primăverii, când se întorc și păsările călătoare.

Dragobetele, sărbătorit la date diferite

Revenind la supranumele de „Cap de primăvară” care semnifică începutul anului agrar, Dragobetele este sărbătorit la date diferite: 24 februarie în Muntenia, Oltenia și Dobrogea și 1 martie în Moldova și Bucovina.

Legendele populare vorbesc despre Dragobete ca fiu al Babei Dochia, un flăcău chipeș și iubăreț care umbla prin pădure și săruta fetele, de aici și vorba populară „Dragobetele sărută fetele”.

Tot Ioana Tompe precizează că în lumea satului tradițional nu erau niște manifestări exacerbate, dedicate iubirii, pentru că iubirea nu se proclama și nu se manifesta în mod public.

Dragobetele era ținut ca o sărbătoare a fertilității aflată sub semnul întemeierii cuplurilor tinere. Dacă erau zile frumoase, tinerii satului plecau în cete, cântând, spre câmp sau în pădure pentru a culege primele flori de primăvară – ghiocei, brândușe, toporași, pe care le ofereau tinerelor fete. În schimb, fetele ofereau flăcăilor o năframă frumos cusută, colăcei și turtă dulce decorată cu zahăr. La horele din sat se anunțau logodnele sau nunțile de peste an, flăcăii pecetluind relația cu „linguri de Dragobete” având coada crestată cu două păsări afrontate simbolizând iubirea, cuibul, familia (obicei din Moldova).


Întrebată dacă nu se exagerează cu acest Valentine’s Day, în condițiile în care noi avem propria sărbătoare a iubirii, muzeograful Ioana Tompe declară: „Este o tendință a globalizării culturale. În contemporaneitate, popoarele lumii au tendința foarte mult să-și uniformizeze cultura, datorită relațiilor care există, mult mai facil între oameni. Și atunci, este mai ușor să ai acces la o sărbătoare internațională, pe care agreezi să o imporți. E foarte simplu! Lucrurile acestea nu se puteau întâmpla într-un sat tradițional, într-un regim comunist. Practic, s-a importat festivismul din această sărbătoare. Sărbătorilor noastre românești le lipsește această latură festivă și comercială. Uitați-vă ce se întâmplă cu Crăciunul? În lumea satului însemna post, curățenie spirituală și fizică și consumarea cu rost a unor bucate tradiționale. Accentul cade acum foarte mult pe brad – care nu este un lucru tradițional în lumea satului, pe cadouri și pe Revelion. Sigur că mai ușor se importă pentru tineri o sărbătoare în care sunt implicate cadouri și manifestări de efuziune a iubirii, decât o sărbătoare pașnică, tradițională de întâmpinare a noului an”, a conchis același interlocutor.

Așadar, sărbătoriți Dragobetele vizitând Muzeul de Artă Populară!



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.5014 secunde