Elevii Colegiului de Arte au omagiat „sublima pagină a istoriei românești” scrisă acum 103 ani

326
Elevii Colegiului de Arte au omagiat „sublima pagină a istoriei românești” scrisă acum 103 ani - fondcolegiuldeartejpeg-1638118321.jpg
1 Decembrie este Ziua Națională a României și are o însemnătate specială pentru societatea românească, marcând unul dintre cele mai importante evenimente istorice. La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, lucrările finalizându-se cu hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate (acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea).

„103 ani de la Marea Unire. 1 Decembrie 1918 – ziua sfântă a tuturor românilor” este titlul simpozionului omagial organizat de Filiala Constanţa a Societății de Ştiinţe Istorice din România, în colaborare cu Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria”, la care au participat elevii claselor 9 D, 9 B, 10 B.

În cadrul manifestării, moderată de conf. univ. dr. Marian Zidaru, profesor la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria”, au prezentat referate elevele Maria Mihaela Topoleanu (clasa 10 B) – „Marea Unirea din 1918 – etape, oameni, documente”; Andreea Tănăsie (clasa 9 D) – „Contextul internaţional al făuririi Marii Uniri din 1918”; Rebeca Bârsășteanu (clasa 10 B) – „Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, eveniment astral al istoriei românilor”.

De asemenea, au participat, în calitate de invitați, prof. univ. dr. Stoica Lascu - preşedinte de onoare al Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, și Cezar Pânzaru - președinte al Asociației Pro-Basarabia și Bucovina.



„Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari”


Aşa cum sublinia şi istoricul Florin Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române; ea este realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului; un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război.

Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale. Era un raport de putere interstatală: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul; victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă. Nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat.

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional.

O necesitate istorică – naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional. Ea s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă; punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional”.



Pagina a fost generata in 0.3179 secunde