Lansare cu parfum de "Flori de busuioc", autor Aurelia Lăpușan. "O carte pe care am vrut să mi-o dăruiesc"

Fondatoare a specializării Jurnalism din cadrul Facultății de litere a Universității „Ovidius” Constanța, conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan a lansat joi, 21 martie, volumul „Flori de busuioc”, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța, în prezența a numeroși prieteni.

Și pentru că trebuie să existe și un prezidiu, pe scena din aula bibliotecii constănțene s-au aflat, alături de autoare, Mirela Pană, actriță la Teatrul de Stat Constanța, Ovidiu Dunăreanu, scriitor, prozator și publicist literar, Angelo Mitchievici, prozator, critic literar și eseist, directorul instituției gazdă. Iar în sală, prieteni apropiați și foști colegi ai autoarei.

În debutul evenimentului, actrița Mirela Pană a interpretat melodia „Mi-am pus busuioc în păr” a Mariei Tănase. După care a descris cartea „Flori de busuioc” ca pe o oportunitate de a vedea lumea exact așa cum este, punând accent pe momentele frumoase, pe clipele de dragoste, dar fără a uita și răul inevitabil care aduce un echilibru vieții. „Romanul Aureliei Lăpușan este, de fapt, un roman care camuflează o carte de memorii, dar nu un jurnal", a declarat Mirela Pană.

Părintele Marius Moșteanu, un apropiat al Aureliei Lăpușan, a comparat, de asemenea, busuiocul cu viața omului care atunci când este în floarea vârstei, când este tânăr, este ușor de savurat fără a avea nevoie de un stimul. La fel ca omul, busuiocul ajuns la maturitate are nevoie de ajutor pentru a-și putea împărtăși toate miresmele pe care le-a strâns de-a lungul vieții. „Aveți de parcurs o carte care începe de la autoare către eroină, care să îi facă pe cititori eroi", a spus părintele Marius Moșteanu după care i-a dat cuvântul soției sale, Elena Moșteanu.

 

„Ne-am rușinat de feminitatea noastră, deși nu ar fi trebuit"

Elena Moșteanu a mărturisit că a citit cartea cu lacrimi în ochi și că, în fapt, aceasta este o carte dedicată femeilor, este o voce pe care femeile și-ar fi dorit să o aibă, mai ales în perioada comunismului, prin anii ’60, când femeia era doar o umbră a bărbatului, iar menirea ei era să aibă grijă de familie, să aducă pe lume copii și să întrețină bunăstarea casei. „Ne-am rușinat de feminitatea noastră, deși nu ar fi trebuit", recunoaște Elena Moșteanu. Aceasta spune, cu părere de rău, că până și în ziua de astăzi acest fenomen este prezent și că vocea femeilor nu se face auzită în măsura în care ar trebui.

Directorul Bibliotecii Județene și președintele filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, Angelo Mitchievici, a descris cartea „Flori de busuioc” ca fiind o poveste ce îmbină atât elemente reale, cât și elemente fictive. Un volum care prezintă povestea ca pe un ideal ce nu a avut loc; povestea dintre o femeie puternică, ce își poate impune punctul de vedere fără a se teme de consecințe sau de comunitate, și un bărbat respectuos, amabil, ce este capabil să iubească o femeie în adevăratul sens al cuvântului.

Scriitorul Ovidiu Dunăreanu a destăinuit cum, în momentul în care a primit cartea de la Aurelia Lăpușan, purta titlul „Oglinzile dragostei” și cum aceasta a suferit o transformare, o fuziune, exact așa cum se întâmplă și cu floarea de busuioc. Pentru acesta, busuiocul nu reprezintă doar dragostea, ci și un simbol al zonei Dobrogea, al creștinătății și al purificării. Pe parcursul cărții acesta a observat multe referințe la spațiile dobrogene, la sate, la cartiere ale orașului Constanța, dar și la comunitățile specific.

În final, autoarea Aurelia Lăpușan mărturisește că aceasta este o carte dedicată femeilor pentru a le reda speranța la o dragoste adevărată, pentru a le reda curajul și feminitatea. Ea spune că viața oamenilor stă între două fire de busuioc: cel care ne este dăruit de către preot la botez și cel care este pus mortului la final de viață. „Cartea nu este scrisă pentru alții, ci este o carte pe care am vrut să mi-o dăruiesc", a recunoscut autoarea.

 

„Nepoții mi-au spus că am avut foarte mult curaj”

Într-o  discuție ulterioară, conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan ne-a oferit un scurt interviu.

- Ați menționat, în începutul cărții, cât de greu v-a fost să căpătați respectul de sine și am vrea să știm dacă perioada comunismului a avut un impact asupra acestui aspect.

- Căpătarea respectului de sine este o luptă continuă de a te cunoaște, de a putea să te stăpânești, de a putea să fii în introspecția ta, să știi ce ai făcut bun, ce nu ai făcut bun. Ține numai de tine. M-a afectat și discriminarea față de femei care este constantă și care va exista atât timp cât femeia nu va ști să se impună, să se apere, să-și apere condiția, drepturile. Bărbații sunt, în general, misogini, profită, important este să știi să te evaluezi singură.

 

- A reprezentat soțul dumneavoastră o inspirație?

- Soțul meu a plecat în ceruri acum un an și jumătate. După ce el a plecat am scris în memoria lui, să-mi cuantific sentimentele de durere, de singurătate, de dor.

 

- Considerați că această carte poate fi o inspirație pentru tânăra generație?

- Da, cartea a fost citită de nepoții mei și mi-au spus că am avut foarte mult curaj, că sunt lucruri pe care ei nu le-au știut, nu le-au înțeles și mi-au spus că această carte le-a deschis orizontul legat de cutumele astea care sunt în societate.

 

Biografia unei cariere dedicate literei

Aurelia Lăpușan s-a născut la 24 iulie 1948 la Constanța; a urmat cursurile Liceului „Mihai Eminescu”, iar apoi și-a continuat studiile la Universitatea București - Facultatea de Limbă și Literatură Română, dar a urmat și un curs postuniversitar de jurnalism.

De-a lungul timpului a ocupat diferite funcții precum redactor, bibliotecar și bibliograf, redactor șef, director general al Trustului de presă „Cuget Liber”, șef de secție, lect. conf. univ.  Specializarea Jurnalism Facultatea de Litere, Universitatea „Ovidius” Constanța, unde aceasta a mărturisit că a avut promoții de studenți de care își aduce aminte cu drag până în prezent. După încheierea activității didactice, până în anul 2022 a fost redactorul șef al publicațiilor „Datina” și „Techirghiol”. Pe parcursul carierei sale, Aurelia Lăpușan a devenit Membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1997, membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, membră a Societăţii Europene pentru Cultură Veneţia-Italia, vicepreședinte al Asociaţiei Române de Istorie a Presei, preşedintele filialei Dobrogea a Asociaţiei femeilor din presă ARIADNA. Aurelia Lăpușan a avut o activitate jurnalistică prosperă însumând de-a lungul carierei peste 3000 de articole publicate.

De asemenea, a publicat peste 32 de cărți și a obținut șapte premii.

 

Oana CHIRANA

Alex IOAN

Studenți anul I, specializarea Jurnalism

Facultatea de Litere

Universitatea „Ovidius”