Numit de unii „titanul”, de alții „părintele sculpturii
moderne”, Constantin Brâncuși a fost un sculptor modest și extrem de muncitor.
El a reușit să introducă filosofia în arta sculpturii, susținând faptul că
„sculptorul este un gânditor, iar nu un fotograf al unor aparenţe derizorii,
multiforme şi contradictorii".
Mulți îi cunosc arta, însă puțin sunt cei care îi știu
povestea vieții. Acesta nu a avut o copilărie prea bună, a rămas fără tată la
vârsta de nouă ani, apoi a fugit de acasă și a lucrat vopsind lână. A fost
totuși găsit de către mama sa, însă peste câteva luni, Constantin Brâncuși a
fugit din nou, de data aceasta la Slatina, pentru a nu putea fi găsit, întrucât
era mult mai departe de casă. A lucrat pentru o perioadă de șase luni ca
servitor într-un han, apoi a plecat la Craiova și s-a angajat la bodega
fraților Spirtaru, dar din cauza programului pe care nu îl mai putea suporta,
după doi ani a decis să se angajeze la cârciuma lui Ioan Zamfirescu. Pe când
avea doar 17 ani, Brâncuși face un pariu cu patronul și cu clienții că poate să
sculpteze o vioară în doar două săptămâni. Rezultatul fiind unul plăcut vizual,
patronul a rămas uimit și a decis să îl susțină în studiile sale. Acesta i-a
plătit profesori particulari pentru a-și lua examenele care urmau să-i
echivaleze încă trei clase, acesta având doar patru clase. La vârsta de 18 ani
a fost înscris la Școala de Arte și Meserii din oraș, școală pe care a reușit
să o finalizeze în patru ani, în loc de cinci, cu bustul împăratului roman
Vitellius. Această lucrare este expusă și azi la Muzeul de Artă din Craiova.
Bustul Generalului dr. Carol Davila a fost primul
monument de for public, care încă poate fi admirat în curtea Spitalului Militar
Central din București. O altă lucrare de a sa, care este de asemenea extrem de
apreciată, este „Ercoșeul”, numit și
„Jupuitul”, care a fost realizat în cinci exemplare pentru facultățile de
medicină din țară.
În iulie 1904, Brâncuși ajunge Paris, devine ucenic al
sculptorului francez Antonin Mercie, e angajat apoi de celebrul Auguste Rodin,
iar sculptura sa cunoaște un prestigiu și un succes greu de atins încă și azi.
În 1937, revine în țară cu o idee incredibilă: realizarea
unui ansamblu artistic de mari dimensiuni la Târgu Jiu. Pe 27 octombrie 1938,
în prezența sculptorului, au loc ceremoniile de inaugurare, iar „Poarta
sărutului”, „Masa tăcerii” și „Coloana infinitului”, uimesc criticii, artiștii,
lumea. Tripticul, darul făcut de Brâncuși poporului român, a rămas de atunci să
facă bucuria posterității.
Ziua de 19 februarie 2024 ne oferă oportunitatea de a-i
aduce un omagiu, cu ocazia împlinirii a 148 de ani de la nașterea marelui
nostru sculptor, care a dus sculptura la un alt nivel, nu doar în România, ci
în întreaga lume.
Activitatea face parte din acțiunile/evenimentele „Alege
să te implici! Doar așa vei face diferența” organizate împreună cu voluntarii
Bibliotecii. Textul a fost scris de voluntara Bădeliță Naomi-Laura sub
îndrumarea insp. spec. Elena Cioclin și a bibliografului Ionel Alexe.