Nicolae Manolescu a murit la vârsta de 84 de ani. ”S-a stins cel mai important critic și istoric literar român”
8428
Articole de la același autor
Arhiepiscopul Tomisului va merge să slujească acasă, la Dorna Arini
25 Ianuarie 2024
Muzeul din Topalu, închis pentru reorganizare
14 Februarie 2024
S-a dat startul admiterii 2024 în clasa a IX-a la Colegiul "Alexandru Ioan Cuza" din Constanța
19 Februarie 2024
Tragedie în învățământul constănțean! S-a stins cu o zi înainte de nuntă
16 Februarie 2024
În lupta cu rețelele de socializare, scriitoarea Cristina Andone oferă "un pașaport de orientare în viață"
13 Februarie 2024
Matei Abălaru, elevul care va reprezenta România la Bruxelles
11 Februarie 2024
Criticul literar Nicolae Manolescu a murit sâmbătă, la
vârsta de 84 de ani, potrivit gazetarului Cristian Tudor Popescu care a
publicat informația pe pagina sa de Facebook. Nicolae Manolescu fusese internat
vineri la Spitalul Elias din Capitală, în urma unui stop cardiac.
„S-a stins din viaţă Nicolae Manolescu, cel mai important critic şi istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial. Dumnezeu să-l odihnească!”, a transmis și criticul literar Mircea Mihăieş.
La rândul său, criticul literar Daniel Cristea-Enache deplânge moartea profesorului Nicolae Manolescu.
„Încă o zi neagră pentru cultura română”, a scris Cristea-Enache pe Facebook.
„Academicianul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor şi personalitate marcantă a culturii române, s-a stins din viaţă în după-amiaza zilei de 23 martie, la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, în urma complicaţiilor severe cardiace şi pulmonare survenite pe fondul unor suferinţe cronice preexistente”, a informat ulterior și Biroul de presă al Spitalului Elias.
Ministerul Culturii a transmis un mesaj la moartea criticului şi istoricului literar Nicolae Manolescu, "ilustră personalitate a vieţii culturale româneşti".
"Am primit cu întristare vestea plecării dintre noi a domnului Nicolae Manolescu, ilustră personalitate a vieţii culturale româneşti. (...) Prin zestrea inestimabilă pe care o lasă în cufărul culturii române, memoria lui Nicolae Manolescu va rămâne vie nu doar pentru generaţiile de studenţi care l-au citit sau îl vor citi, ci şi pentru fiecare dintre noi, atunci când simţim nevoia unei lecturi de specialitate, de calitate. Condoleanţe familiei şi tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au apreciat!", a fost mesajul postat pe Facebook.
Cine a fost Nicolae Manolescu. Biografie
Nicolae Manolescu, critic, istoric literar şi eseist, s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea. Mama sa, Sabina Apolzan (n. Manolescu), a fost profesoară de franceză, iar tatăl său, Petru Apolzan, profesor de filosofie, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).
A urmat gimnaziul la Sibiu, apoi cursurile liceale le-a început la Râmnicu Vâlcea. A absolvit liceul la Sibiu, după care a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1956-1962), cu o întrerupere în 1958 şi 1959, când este exmatriculat din cauza dosarului, potrivit sursei citate. Şi-a luat licenţa în 1962, şi în acelaşi an a început o colaborare la ''Contemporanul''.
În 1963 şi-a început cariera universitară, ca preparator la Catedra de Istoria Literaturii Române a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, devenind ulterior asistent (1964-1968), lector (1968-1989), apoi, după 1990, profesor la aceeaşi catedră. Lucrarea sa de doctorat - ''Contradicţia lui Maiorescu'' - a fost susţinută în 1974.
''Manifestată precoce, vocaţia de cronicar literar a lui Nicolae Manolescu se exercită constant vreme de trei decenii (1962-1992). Debutul survine în ''Contemporanul'', unde G. Ivaşcu îi oferă cronica literară în primăvara lui 1962. Va continua s-o susţină până în 1972, când este titularizat cronicar la ''România literară'' de acelaşi G. Ivaşcu (...)'' ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).
Din 1990 a devenit directorul revistei ''România literară''. A renunţat la cronică, dar în perioada aprilie 1990-septembrie 1991 a semnat rubrica de analiză politică ''Ochiul magic''. Activitatea sa de critic s-a făcut prezentă în aproape toate publicaţiile culturale ale vremii.
A debutat cu volumul ''Literatura română de azi. 1944-1964'', scris în colaborare cu Dumitru Micu (1965). Au urmat: ''Lecturi infidele'' (1966), ''Metamorfozele poeziei'' (1968), ''Contradicţia lui Maiorescu'' (1970), ''Teme'' (vol. I-VII, apărute între 1971-1988), ''Introducere în opera lui Alexandru Odobescu'' (1976), ''Sadoveanu sau Utopia cărţii'' (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române), ''Arca lui Noe'' (I-III, 1980-1983), ''Despre poezie'' (1987), ''Istoria critică a literaturii române'' (1990), ''Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea'' (1991); ''Cărţile au suflet'' (1995); ''Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului'' (1999); ''Poeţi romantici'' (1999); ''Teme'' (2000); ''Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu'' (vol. I-III, 2001); ''Cititul şi scrisul'' (2002); ''Poeţi moderni'' (2003); ''Lectura pe înţelesul tuturor'' (2003), ''Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă'' (2009).
„S-a stins din viaţă Nicolae Manolescu, cel mai important critic şi istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial. Dumnezeu să-l odihnească!”, a transmis și criticul literar Mircea Mihăieş.
La rândul său, criticul literar Daniel Cristea-Enache deplânge moartea profesorului Nicolae Manolescu.
„Încă o zi neagră pentru cultura română”, a scris Cristea-Enache pe Facebook.
„Academicianul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor şi personalitate marcantă a culturii române, s-a stins din viaţă în după-amiaza zilei de 23 martie, la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, în urma complicaţiilor severe cardiace şi pulmonare survenite pe fondul unor suferinţe cronice preexistente”, a informat ulterior și Biroul de presă al Spitalului Elias.
Ministerul Culturii a transmis un mesaj la moartea criticului şi istoricului literar Nicolae Manolescu, "ilustră personalitate a vieţii culturale româneşti".
"Am primit cu întristare vestea plecării dintre noi a domnului Nicolae Manolescu, ilustră personalitate a vieţii culturale româneşti. (...) Prin zestrea inestimabilă pe care o lasă în cufărul culturii române, memoria lui Nicolae Manolescu va rămâne vie nu doar pentru generaţiile de studenţi care l-au citit sau îl vor citi, ci şi pentru fiecare dintre noi, atunci când simţim nevoia unei lecturi de specialitate, de calitate. Condoleanţe familiei şi tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au apreciat!", a fost mesajul postat pe Facebook.
Cine a fost Nicolae Manolescu. Biografie
Nicolae Manolescu, critic, istoric literar şi eseist, s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea. Mama sa, Sabina Apolzan (n. Manolescu), a fost profesoară de franceză, iar tatăl său, Petru Apolzan, profesor de filosofie, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).
A urmat gimnaziul la Sibiu, apoi cursurile liceale le-a început la Râmnicu Vâlcea. A absolvit liceul la Sibiu, după care a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1956-1962), cu o întrerupere în 1958 şi 1959, când este exmatriculat din cauza dosarului, potrivit sursei citate. Şi-a luat licenţa în 1962, şi în acelaşi an a început o colaborare la ''Contemporanul''.
În 1963 şi-a început cariera universitară, ca preparator la Catedra de Istoria Literaturii Române a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, devenind ulterior asistent (1964-1968), lector (1968-1989), apoi, după 1990, profesor la aceeaşi catedră. Lucrarea sa de doctorat - ''Contradicţia lui Maiorescu'' - a fost susţinută în 1974.
''Manifestată precoce, vocaţia de cronicar literar a lui Nicolae Manolescu se exercită constant vreme de trei decenii (1962-1992). Debutul survine în ''Contemporanul'', unde G. Ivaşcu îi oferă cronica literară în primăvara lui 1962. Va continua s-o susţină până în 1972, când este titularizat cronicar la ''România literară'' de acelaşi G. Ivaşcu (...)'' ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).
Din 1990 a devenit directorul revistei ''România literară''. A renunţat la cronică, dar în perioada aprilie 1990-septembrie 1991 a semnat rubrica de analiză politică ''Ochiul magic''. Activitatea sa de critic s-a făcut prezentă în aproape toate publicaţiile culturale ale vremii.
A debutat cu volumul ''Literatura română de azi. 1944-1964'', scris în colaborare cu Dumitru Micu (1965). Au urmat: ''Lecturi infidele'' (1966), ''Metamorfozele poeziei'' (1968), ''Contradicţia lui Maiorescu'' (1970), ''Teme'' (vol. I-VII, apărute între 1971-1988), ''Introducere în opera lui Alexandru Odobescu'' (1976), ''Sadoveanu sau Utopia cărţii'' (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române), ''Arca lui Noe'' (I-III, 1980-1983), ''Despre poezie'' (1987), ''Istoria critică a literaturii române'' (1990), ''Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea'' (1991); ''Cărţile au suflet'' (1995); ''Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului'' (1999); ''Poeţi romantici'' (1999); ''Teme'' (2000); ''Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu'' (vol. I-III, 2001); ''Cititul şi scrisul'' (2002); ''Poeţi moderni'' (2003); ''Lectura pe înţelesul tuturor'' (2003), ''Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă'' (2009).
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Miercuri, 05 Aprilie 2023
Luni, 03 Aprilie 2023
Marţi, 25 Octombrie 2022
Luni, 07 Octombrie 2013
Luni, 26 Iunie 2017