Premieră la Teatrul de Stat. O altfel de perspectivă despre "10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia"

Cât despre geneza acestui spectacol, care-și propune să reviziteze, într-un fel sau altul, festivalul de la Mamaia, dramaturgul Gabriel Sandu afirma că, inițial, în primăvară, nu era destul de clară zona care se dorește atinsă până să-i cunoască pe actorii din distribuție - Florin Aioane, Liliana Cazan, Dana Dumitrescu, Lucian Iftime, Cristiana Luca, Ecaterina Elena Lupu, Luiza Martinescu, Stefan Mihai, Ramona Niculae, Mirela Pană, Theodor Șoptelea.

„Demersul de reconstrucție culturală este ceva ce lipsește, în general, în cultura românească. Avem foarte puține filme sau spectacole despre alți artiști și mă bucur că Erwin a avut deschiderea să vorbim despre asta. Procesul nostru de lucru cu Elena și cu actorii a fost foarte frumos artistic, pentru că aceasta este frumusețea când te întâlnești cu niște artiști maturi, chiar dacă unii dintre ei sunt foarte tineri. Chiar dacă nu am știut unde merge drumul, s-au născut momente de inspirație extrem de frumoase, care sunt poate irepetabile. Textul meu nu ar fi fost același fără poveștile acestor oameni. Ne-am contaminat reciproc. Sunt 11 oameni în distribuție și este destul de greu să crezi că vor veni deschiși către tine, către dramaturgie contemporană. Este un gen de disponibilitate sufletească și sigur se reflectă în spectacol”, a declarat Gabriel Sandu.

În completarea ideii dramaturgului de a aborda Festivalul de la Mamaia ca temă, pretext și context, regizoarea Elena Morar a venit cu tușa personală. „Sunt realmente interesată de a lucra într-o formulă deschisă, în care spargem un pic ierarhia de viziune totalitară a regizorului care vine și toți ceilalți sunt niște executanți ai acestei viziuni, fără să o pună sub semnul întrebării. Mi se pare mai interesant, și generațional, și ca structură, să fie un proces colaborativ, în care ceea ce se naște este prin implicarea și ideile tuturor, din emoțiile și crâmpeie de viață ale fiecăruia, în măsura în care ele pot fi remixate, cu multă ficțiune, dar și niște ancore în real”, spunea Elena Morar, care a comparat Festivalul Mamaia cu un fel de oază în anii comunismului și care a traversat istoria acestei țări. „Trecând prin etapa de tranziție și de bulversare și recalibrare a reperelor culturale, ajungând în zona în care a trebuit să integreze stilul pop-dance și ajungând la un moment de cotitură legat de viitorul acestui festival. Nu ne-am propus o reconstituire a acestui festival și nu este nici un spectacol biografic”, declara regizoarea, catalogând spectacolul drept o creație colectivă atât ca structură de lucru, cât și în interiorul ei.

Așadar, publicul constănțean este invitat sâmbătă, 4 noiembrie, și duminică, 5 noiembrie, de la ora 19, la Sala Studio, la un spectacol care, timp de trei ore (cu pauză), spune povestea concurenților care au visat, dar nu au câștigat niciodată, a destinelor eșuate, a familiilor destrămate, a tuturor artiștilor care nu au luat coroniță.