În fiecare an, în prima vineri de după Paști,
creştin-ortodocşii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. În această zi, îl sărbătorim
pe Hristos Cel Înviat, ca Izvor al vindecărilor, apoi pe Maica Domnului, ca
persoană care Îl poartă pe Fiul ei, devenind astfel și ea izvor de tămăduire.
De Izvorul Tămăduirii, credincioşii veneau, de obicei, la
biserică pentru a lua Agheasmă Mică, apă sfinţită ce poate fi băută tot anul.
Sărbătoarea îşi are originile într-o legendă potrivit
căreia o minune s-a petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. Potrivit
acesteia, un om orb și-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe față cu apa
din izvor.
În această zi, în bisericile din întreaga ţară preoţii
săvârşesc slujba de sfințire a aghesmei mici. Preotul sfințește apa, după care
îi stropește pe credincioși, în timp ce cântă: „Mântuiește, Doamne, poporul tău
și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra
celui potrivnic dăruiește, și cu crucea ta păzește pe poporul Tău".
Se spune că această agheasmă are puteri tămăduitoare. Cu
ea se stropeşte apoi fiecare încăpere a locuinţei, cu excepţia băii.
În unele zone ale ţării, există obiceiul „Jurământului
juvenil”. Ceremonia are loc în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii şi la ea
participă tineri cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani. Tinerii trebuie să
împlinească mai multe momente rituale: să-şi jure loialitate şi să facă schimb
de obiecte cu valoare sentimentală: un colac, un vas de lut sau o lumânare.
O altă tradiţie specifică acestei sărbători este cea a
„Înfrăţitului”. Acest obicei presupune un legământ între băieţi, respectiv
între fete, care are drept scop ajutorul reciproc în cele mai dificile momente
din viaţa lor.
Din bătrâni se spune că în această zi este bine ca
oamenii să se spele cu roua şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau
chiar pentru a se vindeca.
Tot în această zi se curăţau şi se sfinţeau fântânile şi
se găseau izvoare noi. Credinţa spune că fântânile sfinţite de Izvorul
Tămăduirii nu vor seca în perioadele fără ploi.
Ce nu este bine să
faci în această zi
Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu
calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de
folos şi nu va fi terminat niciodată. Mai ales în mediul rural, gospodarii
aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase
şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.
Pentru a avea un an bogat, gospodarii stropesc cu apă
sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual
protejează recoltele de efectele grindinei. În ziua praznicului, credincioşii
se pot ruga în lăcaşuri care poartă numele sărbătorii.
În această zi sfântă, se sfințesc apele pentru a scăpa de
spiritele rele. De regulă, preotul sfințește apa și apoi îi stropește pe credincioși,
în timp ce se cântă următoarele cuvinte: „Mântuiește, Doamne, poporul tău și
binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui
potrivnic dăruiește, și cu crucea ta păzește pe poporul Tău".