Documentar CFR Infrastructură. Prima Gară din Constanţa, sursă permanentă de accidente

Prima gară din Constanţa a fost construită în anul 1860, în perioada în care Dobrogea se afla sub dominaţia Imperiului Otoman. Atunci a fost realizată şi prima cale ferată Constanţa Port - Cernavodă Port, de către grupul financiar britanic reprezentat de John Tevor Barkley.

Vechea Gară din Constanţa a funcţionat timp de 100 de ani, fiind amplasată pe locul în care, în prezent, este sediul Tribunalului Constanţa, în vecinătatea Primăriei, Prefecturii şi Consiliului Judeţean Constanţa.

„Specialiştii spuneau că gara avea un profil necorespunzător, cu o pantă de 10% şi reprezenta o sursă permanentă de accidente. În plus, liniile erau insuficiente ca număr şi ca lungime, pentru primirea trenurilor şi gararea lor, iar clădirea de călători devenise total neîncăpătoare şi nu mai făcea faţă traficului sporit de călători, în special în timpul sezonului estival”, se arată într-un documentar transmis de Biroul Comunicare din cadrul CFR Infrastructură Constanţa.

Prin sistematizarea litoralului Mării Negre, de la Mamaia până la Mangalia, municipiul Constanţa a devenit poarta principală de acces şi trebuia să aibă o staţie care să facă faţă traficului intens de călători.

Astfel, la 15 august 1959, în urma studiilor făcute, s-a trecut la executarea unei alte staţii, pe un nou amplasament, cu linii şi instalaţii moderne, precum şi cu o clădire de călători, concepută cu simţ de răspundere, atât din punct de vedere funcţional, cât şi privind exploatarea feroviară şi pentru servirea publicului.

„După examinarea mai multor variante, s-a hotărât părăsirea vechii staţii şi construirea uneia noi, pe un amplasament situat spre Palas. Ţinându-se cont şi de dezvoltarea Constanţei în ultimii ani, noul amplasament stabilit era destul de aproape de centrul oraşului.

Mutarea gării într-o altă zonă era o măsură radicală şi constituia, totodată, un început curajos. Mai întâi, a fost separat traficul de marfă de cel de călători, în 1958, prin executarea unei staţii de mărfuri în cartierul Oborului, cu folosirea antrepozitelor existente. În felul acesta, a fost sistematizată şi circulaţia rutieră şi pietonală urbană, prin fluxuri diferenţiate ale mărfurilor şi transportului în comun”, se precizează în cartea „Construcţii pentru transporturi în România 1881-1981”, scrisă de D. Iordănescu şi C. Georgescu.

Prin crearea staţiei de mărfuri s-au asigurat toate condiţiile pentru mutarea staţiei de călători pe noul amplasament.

La 1 august 1959, au fost începute lucrările la întregul complex, inclusiv staţia tehnică, racordurile spre Palas şi Mangalia, precum şi clădirea de călători şi de exploatare, iar la 15 mai 1960, într-un termen extrem de scurt, ţinând seama de volumul important de lucrări executate, noul complex feroviar a fost dat în funcţiune.

„Integrată organic în peisajul citadin al Constanţei, clădirea de călători formează, prin silueta ei zveltă, nota dominantă a întregului ansamblu văzut dinspre bulevardul Republicii (n.r. - în prezent, bd. Ferdinand). Logica funcţională şi constructivă, organizarea cât mai simplă a spaţiilor interioare, circulaţii scurte, drepte şi clare, permit o orientare imediată şi uşoară a publicului călător.

Corpul afectat servirii călătorilor este net separat de blocul tehnic, destinat serviciilor de exploatare ale staţiei, fapt ce împiedică încrucişarea fluxurilor de circulaţie, facilitând exploatarea; la aceasta mai contribuie şi specializarea strictă a staţiei numai pentru traficul de călători.

Suprafaţa totală este de aproximativ 6000 mp, din care clădirea de călători are o suprafaţă construită de 1.470 mp, cu 3.752 m suprafaţă desfăşurată.

Concepută ca unicat, într-o perioadă când pânzele curbe subţiri abia îşi croiau loc în tehnica românească a constructiilor din beton armat, clădirea de călători din Constanţa era, în acelaşi timp, prima evadare a Căii Ferate din vechile şi prăfuitele canoane ale construcţiilor tip CFR.

Prin soluţiile sale constructive originale şi îndrăznețe pentru acea epocă, prin ansamblul modern şi funcțional al întregii staţii, ea constituia un început curajos şi promiţător. Pentru a marca locul ocupat de această construcţie în arhitectura românească a deceniului al şaselea, este suficient să arătăm că proiectul ei a fost distins cu Premiul de Stat şi cu Premiul CSCAS pe anul 1960”, se mai arată în cartea „Construcţii pentru transporturi în România 1881-1981”.

În cele 9 luni, au fost executaţi 155.000 metri cubi de terasamente, 14 km de linie cu 29 de schimbători, un pasaj inferior cu două tabliere de 13 m deschidere, un zid de sprijin de 4,20 m înălţime şi 198 m lungime la ieşire spre Mangalia, clădiri în suprafaţă de 6.000 mp şi peroane acoperite pe 12.000 mp.

Proiectanţii noii gări CFR din Constanţa, clădire ale cărei cupole sunt construite în formă de scoică, iar marchizele peroanelor aduc cu silueta unui pescăruş, sunt arhitect Teonic Săvulescu şi inginerii Dan Ghiocel, Gheorghe Şerban şi Mihai Manoilescu, din cadrul IPTTC, cei care au conceput lucrarea, de la ansamblu până la ultimul detaliu.

La 15 mai 1960, când noua clădire de călători a fost dată în folosinţă, vechea şi bătrâna gară Constanţa, care în acelaşi an, la data de 4 octombrie, ar fi împlinit 100 de ani de existenţă, a fost dezafectată.

FOTO: vrosulescu.blogspot